Această tumoare nu se transformă în cancer şi n-ar trebui să vă distrugă viaţa sexuală. De foarte multe ori se poate opera fără scoaterea uterului şi a ovarelor.
Apariţia unui fibrom uterin nu înseamnă că în următoarea perioadă o să vă îmbolnăviţi de cancer uterin şi nici că viaţa sexuală a luat sfârşit. Această tumoră benignă poate apărea la orice vârstă din cauza unor dezechilibre hormonale, dar se poate trata atât medicamentos, cât şi chirurgical prin metode minim invazive, indiferent de mărimea fibromului. „Riscul ca un fibrom să se transforme în cancer este de sub 0,2%”, a precizat medicul Petre Brătilă, ginecolog la Spitalul Euroclinic din Bucureşti.
Substituţia cu hormoni, ultima variantă
De cele mai multe ori, indiferent de mărimea fibromului, pot fi aplicate intervenţii conservatoare, prin care să fie păstrate ovarele. „Dacă o femeie are un fibrom cât o minge de tenis sau sângerează 20 de zile pe lună, atunci îi va fi afectată viaţa sexuală, nu prin operaţia de histerectomie, care poate fi realizată şi păstrând ovarele. Când ovarele sunt şi ele bolnave şi trebuie scoase, o soluţie pentru a continua viaţa sexuală este substituţia cu hormoni”, precizează medicul ginecolog Petre Brătilă.
Fibroamele multiple, mai greu de tratat
Cel mai uşor de tratat sunt fibroamele mici (sub 5 centimetri), care se pot micşora sub tratament cu medicamente progestative. „Acestea micşorează fibromul sau opresc sângerarea pe o anumită perioadă de timp. Se folosesc şi analogi de LH, medicamente care micşorează tumora până la jumătate şi creează o menopauză artificială”, specifică ginecologul Petre Brătilă. Când fibromul dă sângerări mari, există riscul să vă producă anemie. După ce fibromul scade în dimensiuni, medicii ginecologi pot interveni histeroscopic, laparoscopic sau transvaginal, toate acestea fiind metode minim-invazive, care permit „conservarea” uterului. Nu în ultimul rând, pacientele cu fibroame pot fi supuse embolizărilor arteriale. „Este o metodă care nu se poate aplica în toate cazurile, spre exemplu în cazul fibroamelor cu localizări multiple”, indică medicul ginecolog Petre Brătilă.
Embolizare înaintea unei metode clasice
În România, metoda embolizărilor fibroamelor uterine se aplică de opt ani, în centre de la Bucureşti, Constanţa, Târgu-Mureş, Craiova. „Embolizarea se poate folosi şi înaintea unei metode clasice. Se înfundă nişte vase de sânge care alimentează fibromul şi, în şase luni, tumora poate scădea în dimensiuni până la jumătate. Dacă nu sunt hrănite cu sânge, aceste fibroame dau înapoi şi pot fi scoase mai uşor prin metode clasice”, spune medicul Bogdan Dorobăţ, specialist în radiologie intervenţională la Spitalul Universitar din Bucureşti.
În cazul fibroamelor mari, se va face o intervenţie clasică, prin chirurgie abdominală deschisă, dacă nu există indicaţie laparoscopică. „Există şi histerectomii subtotale, cu păstrarea trompelor şi a ovarelor, astfel încât pacienta să nu intre la menopauză, iar ovarele să îşi poată păstra funcţia”, explică ginecologul Petre Brătilă.
De ce se aleg metode invalidante?
Dacă în ţările din vestul Europei, 90% din fibroame se scot prin metode moderne minim invazive şi doar 10% clasic, în România lucrurile stau exact pe dos. Majoritatea femeilor trecute de 40 de ani sunt operate clasic şi li se scot ovarele şi uterul pe principiul că „oricum nu mai au nevoie de ele”, o mentalitate învechită, care le poate afecta pe femei atât în plan fizic, cât şi psihic ori social. Doar un singur exemplu: o femeie care intră la menopauză la 40 de ani va face mult mai repede osteoporoză.
„La noi se aleg metode de tratament care invalidează pacienta pe o perioadă lungă de timp, deoarece tehnicile mai noi, laparoscopice, nu sunt cunoscute”, crede medicul Petre Brătilă. Embolizările, care sunt şi ele intervenţii nemutilante, sunt, de asemenea, puţin practicate. Nu există suficienţi specialişti formaţi pentru asta, iar angiografe se găsesc doar în 30 de centre din ţară. „În toată România există doar 15 radiologi intervenţionişti pregătiţi să facă astfel de intervenţii în sfera ginecologică”, spune doctorul Bogdan Dorobăţ, de la Spitalul Universitar din Bucureşti. Pentru ca sistemul medical românesc să poată trece la un mod mai elevat de a face medicină, ar fi nevoie de minimum un angiograf pe fiecare judeţ.
Pe de altă parte, nici pacientele nu sunt întotdeauna informate corect de medicii ginecologi. „Cele mai multe află de pe forumuri sau una de la cealaltă de metodele minim-invazive, nu de la doctor. Este păcat, pentru că o pacientă rezolvată minim-invaziv este câştigată şi pentru medicul ginecolog. Dacă păstrează uterul şi ovarele, ea va continua să meargă la examinări ginecologice”, spune Dorobăţ.
