Cristian Paţurcă, autorul „cântecelor golanilor” intonate de mii de oameni în timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, a încetat din viaţă, marţi, la 46 de ani, el suferind de mai mult timp de tuberculoză.
Cristian Paţurcă a fost găsit decedat în garsoniera în care locuia cu chirie.
„A murit de tuberculoză, dar mai avea şi altă boală despre care nu pot să vorbesc. De 3-4 ani i se tot spunea că mai are câteva luni de trăit. Totuşi, am fost surprins să aflu că a murit pentru că Paţurcă a fost plin de viaţă până în ultima clipă”, spune, pentru romanialibera.ro, liderul Aosciaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş, unul dintre apropiaţii artistului.
Cristian Paţurcă suferea de mai mult timp de tuberculoză, anul trecut fiind internat pentru tratament în Spitalul „Victor Babeş” din Capitală.
În decembrie 2007, Cristian Paţurcă a fost internat, în stare gravă, în secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Bucureşti.
Teodor Mărieş: „L-a afectat evacuarea din casa părintească”
„Două lucruri i-au agravat mult boala. El a trecut printr-o dramă acum 3 ani, când a fost evacuat din casa în care s-a născut, imobil revendicat de foştii proprietari. Şi, bineînţeles, l-a afectat foarte mult faptul că a primit certificatul de revoluţionar abia anul trecut”, precizează Teodor Mărieş.
Într-adevăr, Cristian Paţurcă a intrat în posesia documentului care îi recunoştea oficial participarea la Revoluţie în martie 2010, la câteva zile după ce preşedintele Traian Băsescu l-a vizitat la spital.
„Am asteptat atâţia ani de zile acest certificat de revoluţionar şi în sfârsit s-a făcut dreptate. Este puţin paradoxal când trebuie să vină cineva ca legea să se aplice. Este inadmisibil”, a spus atunci Paţurcă.
În 27 aprilie 2010, Cristian Paţurcă a primit şi Crucea Naţională „Serviciul Credincios – clasa a III-a”, distincţie acordată acestuia de preşedintele Traian Băsescu la 20 de ani de la manifestaţia din Piaţa Universităţii.
„El era un optimist. Voia să compună cântece în continuare. În decembrie, anul trecut, a scos un CD cu colinde. Ar fi vrut să scoată câte un CD pe lună, dacă ar fi putut”, adaugă Mărieş.
Dan Voinea: „Marseilleza română”
Un alt prieten al lui Paţurcă, generalul în rezervă Dan Voinea, aseamănă „Imnul Golanilor” cu Marseilleza franceză: „Aceste cântece revoluţionare au un rol foarte important în reuşita revoltelor populare pentru că menţin solidaritatea protestatarilor şi îi împing către realizarea idealului comun. Din acest punct de vedere, cântecul lui Paţurcă seamnă cu Marseilleza, care îi mâna pe soldaţii francezi în luptă”.
Marseilleza este imnul naţional al Franţei. A fost creat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la câţiva ani după Revoluţia Franceză, într-un moment în care Franţa intra în război împotriva Austriei.
Dan Voinea regretă că Paţurcă a murit „în mizerie”. El încercă să explice de ce artistul ajunsese în starea aceasta: „E adevărat că şi-a neglijat sănătatea, dar avea o justificare. El a fost tot timpul sărac şi, fiind şi bolnav, n-a putut să tragă prea multe beneficii din viaţă”.
Procurorul din procesul cuplului Ceauşescu admite că l-a ajutat inclusiv material pe Cristian Paţurcă, atunci când acesta a avut mai mult nevoie. „Am contribuit la internarea lui în două sanatorii pentru TBC-işti. Dar el a fost puţin mai rebel. Ignora tot timpul indicaţiile medicilor”, mai spune Dan Voinea.
Imnul Golanilor
Cristian Paţurcă va rămâne în memoria colectivă în primul rând prin versurile din „Imnului Golanilor”:
A fost odată ca-n poveşti, a fost în România,
O gaşcă mare de golani ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând cu oamenii de bine,
Numiţi şi neocomunişti, şi fără de ruşine.
Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist! (refren)
Vrem libertate, nu comunism şi nici schimbări de formă
Şi de aceea, securişti, să nu ne puneţi normă.
Noi nu vrem neocomunism, nici neolibertate,
Democraţii originale şi nici minciuni sfruntate.
Ne-aţi întrebat ce vrem aici, dar ştie toată ţara,
Noi susţinem punctul 8 de la Timişoara.
A căzut 473, ce ţinea TVR,
Legată în lanţurile ei, dar tot degeaba e!
Alegeri fără comunişti, fără nomenclatură,
Şi nu vă temeţi de golani fără coloratură.
Din cei care-au murit aici, ne-am reîntors năluci
Să nu mai fie cum a fost măcelul de atunci.
