Stilul de viaţă mediteranean implică locuinţa, ambientul, vestimentaţia, mâncarea. Totul porneşte de la natural şi ecologic şi se termină cu o ambianţă total relaxată, în care toată lumea se simte bine. Nu mai miră pe nimeni că totul fiind natural – materialele înconjurătoare, alimentele –, mediul fiind apropiat, iar persoanele deschise şi cu înclinaţie către un trai bun, populaţia din zonele apropiate Mării Mediterane sau similare ajunge la cele mai înaintate vârste.
În ceea ce priveşte casele, fie că sunt inspirate din arhitectura grecească, dalmată, italienească sau spaniolă, fiecare dintre acestea având particularităţile sale, în mod cert există caracteristici comune. Materialele naturale, o atmosferă relaxată, deschiderile şi terasele largi, abundenţa de plante şi flori, uneori piscine, culorile, în care energia celor solare este echilibrată de albastrul marin, cam acestea ar fi caracteristicile generale. La construcţie se folosesc materialele naturale ca piatra, lemnul, argila, varul, în diferite combinaţii, ca structură de rezistenţă o variantă foarte răspândită fiind cărămida, iar pentru acoperiş ţigla ceramică tip olan. Aceste soluţii asigură interioare răcoroase şi reconfortante, o altă caracteristică a acestor case ale căror interioare sunt aerisite şi în culori revigorante. Este evident deci că tot mai mulţi dintre cei care doresc să-şi construiască casa visurilor apelează la această soluţie sau la elemente care definesc casele mediteraneene.
Pentru toţi cei care doresc o casă mediteraneană arh. Maria Dulhan oferă sfaturi, recomandări şi idei practice atât pentru concept şi construcţie cât şi pentru amenajare şi decorare interioară.
Arh. Maria Dulhan, Designer Dulhan Concept, e-mail: Maria Dulhan@yahoo.com; tel.: 0744 308 887
Remarcabile prin simplitate şi eleganţă, casele mediteraneene au dat soluţia mariajului perfect între natură şi om, distingându-se prin decenţa decoraţiunilor, dialogul dintre plin şi gol, elementele din natură şi sensibilitatea umană.
Apărute imediat după Primul Război Mondial în zonele de lângă mare, aceste case – prin dimensiunea lor, proporţia, materialele folosite, dar mai ales prin căldura pe care o degajă – exprimă incontestabil dorinţa oamenilor de revenire la viaţă.
Materialele de construcţie folosite aparţin îndeosebi zonei, cu preponderenţă utilizându-se piatra naturală puţin prelucrată prin şlefuire, cărămida şi olanele care transmit căldura lutului ars.
Dialogul muzical dintre plin şi gol este susţinut discret de forma îngustă şi înaltă a ferestrelor flancate de obloane utile, dar şi decorative, care permit luminii să pătrundă dozat.
La interior piatra are din nou rol principal, fiind secondată de lemn, care sub formă de grinzi, duşumele sau mobilier susţine aspectul dantelat, prietenos şi cald al locuinţei.
Predominantă, piatra se face necesară mai ales acolo unde a apărut stilul inițial, în zona de mare cu veri toride şi fără ierni abundente, pentru care panta acoperişurilor ar trebui să fie mare, dar şi unde construcţia solidă se poate opune vânturilor puternice.
În România aceste case în stil mediteranean îşi găsesc fericit locul în Dobrogea şi mai puţin în zonele de munte sau alte zone, unde este necesar să fie corijate proporţiile legate de acoperiş.
Recomand cu multă căldură folosirea elementelor constructive şi a materialelor specifice stilului sub supravegherea atentă a unui profesionist – arhitect sau designer. Piatra de Măcin din Dobrogea este accesibilă ca preţ şi uşor de prelucrat, iar lemn se găseşte încă în România. De asemenea, este la îndemână lutul argilos pentru producerea olanelor şi cărămizii de construcţie.
Cu inflexiuni cromatice calde şi naturale, piatra poate fi folosită atât la interior, cât şi la exterior pentru placări de faţadă, terase sau alei, dar este recomandat ca acest lucru să nu se facă în exces, aşa cum, din păcate, se întâmplă atunci când nu se apelează la supravegherea unui specialist.
Sugerez placarea unor accente volumetrice pe faţade, iar la interior, placări pe verticală în băi, bucătării şi maximum un perete în dining sau living. Pereţii acestor case nu ar trebui finisaţi pentru a nu crea discrepanţă între căldura materialelor naturale şi perfecţiunea şi răceala rigipsului, sticlei sau metalului.
Ideal ar fi ca nici lemnul să nu fie excesiv prelucrat în grinzi sau podele, ori înlocuit cu PVC şi aluminiu la geamuri, evident fiind de acord cu termopanul pentru o bună protecţie termică. Lemnul adevărat presupune o protecţie mai costisitoare, fiindu-i necesară o îngrijire atentă și hrănire cu uleiuri şi impregnări speciale, evitând acea îmbătrânire, care dă aspectul de „uzat“ ce se instalează în mai puţin de 3-4 ani.
Şi piatra are nevoie de un tratament special de impregnare, dar în nici un caz lacuri de închidere totală şi lucioasă a porilor.
Integrare în mediu
Cu adevărat remarcabil este faptul că o casă în stil mediteranean se integrează perfect în peisaj. De cele mai multe ori, protecţia „spatelui“ este asigurată de forma reliefului. Având poziționarea între stânci sau în zone cu abundenţă vegetală cu orientare nord, faţa casei beneficiază pe tot parcursul zilei de lumină şi soare.
Aceste case nu sunt opulente, nu prezintă mari dimensiuni, nu au spaţii interioare sau exterioare în exces şi nici nu sunt încărcate cu decorațiuni inutile. De obicei, construcţia are un singur nivel, maxim un spaţiu mansardat folosit pentru dormitoare. Curtea nu este foarte mare, dar este bogată în vegetație. În România nu este necesară piscina, care în clima noastră devine inutilă 7 sau chiar 8 luni pe an, fiind astfel un moft scump plătit. Susţin ideea unui havuz sau alpinarium cu apă recirculată suficient pentru împrospătarea aerului şi buna dezvoltare a vegetaţiei din grădină.
Construcţie şi organizare
Pentru că este mai sănătos şi mai ieftin şi nu a fost exportat încă tot lemnul românesc, recomand cu căldură construcţia caselor pe structură de lemn, nicidecum plăci de beton apăsătoare şi nesănătoase.
Un parter cu spaţii bine folosite, respectiv vestibul, dining, living, bucătărie, un birou transformabil în dormitor, o baie, terase şi ceva spaţii tehnice, este suficient pentru o bună administrare a fondurilor disponibile, cât să nu deveniți sclavul propriei case.
Pe un teren de 500 mp cu o amprentă de casă şi terase plus garaj de până în 200 mp puteţi trăi fericit îngrijind atât casa, cât şi curtea ca pe un drag membru de familie.
Şi un ultim sfat: alegeți soluţii simple, dar bogate în conţinut şi expresie în defavoarea opulenţei.