Contractele controversate de tip credit-furnizor date în anii trecuţi de către Compania de Autostrăzi vor consuma în 2011 banii şi aşa puţini din care trebuie să se facă întreţinererea drumurilor naţionale.
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) nu va mai avea în 2011 prea mulţi bani pentru întreţinerea drumurilor naţionale, după ce va trebui să plătească în acest an zeci de milioane de euro în plus în contul unor credite, furnizor angajate în anii trecuţi, destinate plăţii lucrărilor făcute de unii regi ai asfaltului. Potrivit prevederilor legale, lucrările de întreţinere a drumurilor naţionale trebuie suportate de companie din veniturile proprii ale acesteia, mai precis din încasările din roviniete, cifrate anul trecut la 200 milioane de euro. Întreţinerea drumurilor naţionale ar trebui să aibă prioritate la cheltuirea banilor, însă locul acesteia e luat de plata facturilor către bancheri şi regii asfaltului. În loc să repare şi să întreţină şoselele importante de aceşti bani, conducerile succesive ale CNADNR din ultimii ani au găsit de cuviinţă să semneze contracte pentru modernizarea unor drumuri naţionale secundare cu firme ale regilor asfaltului, urmând să plătească o dobândă piperată şi bancherilor care au finanţat lucrările.
Împrumut costisitor pentru drumul din creierii munţilor
Cu începere din martie 2011 CNADNR va trebui să achite câteva zeci bune de milioane de euro firmei Romstarde deţinută de Nelu Iordache, pentru lucrările de modernizare a DN 67C, drum naţional care traversează munţii Parâng ştiut şi ca „drumul Regelui”. Contractul de tip credit-furnizor angajat de Romstrade în 2009 pentru modernizarea celor 148 de kilometri dintre localităţile Bengeşti Gorj şi Sebeş-Alba are o valoare de 385 milioane de euro. Potrivit contractului, plata se face în cinci rate anuale egale în perioada 2011-2015. CNADNR refuză să spună cât e dobânda acestui împrumut, însă o ofertă tot de tip credit-furnizor emisă tot de Romstrade Consiliului Judeţean Cluj poartă o dobândă DAE de peste 10%. Dacă nivelul se va respecta şi în cazul DN 67C, numai în acest an CNADNR va trebui să achite 40 milioane de euro în afara lucrărilor. DN 67C nu este un drum esenţial pe harta infrastructurii rutiere, ci doar o alternativă mai pitorească la E79 Târgu Jiu -Petroşani, drum naţional situat doar 30 de kilometri mai la est. Importanţa DN 67C e dată doar de faptul că numeroase persoane sus-puse şi-au contruit case de vacanţă şi hoteluri în staţiunea Rânca situată pe acesta. Decizia managerială a fost luată de fostul ministru al Transporturilor, Ludovic Orban, un apropiat al constructorului menţionat. Contractul de tip credit-furnizor semnat cu Romstrade nu e singurul care grevează veniturile din roviniete ale companiei în 2011. CNADNR mai are de plată un alt contract, în valoare de 200 milioane de euro, semnat cu firma unui alt rege al asfaltului, Dorinel Umbrărescu, pentru repararea a 200 de kilometri din DN7, Nădlac-Deva. Plata acestui credit-furnizor, bazat pe bilete la ordin emise de CNADNR şi scontate la bancherii care au dat banii, a început anul trecut.
Creditul-furnizor, un favor făcut anumitor asfaltatori
Schemele aplicate în ultimii ani nu reprezintă atât inventivitatea statului care face astfel rost de bani pentru plata unor importante lucrări de infrastructură, cât mai degrabă o modalitate prin care regii asfaltului puteau încasa fără probleme banii din facturi, în condiţiile în care micii constructori erau împinşi spre faliment de calitatea de rău-platnic a companiei. În situaţia unui contract finan-ţat de la bugetul de stat constructorului i se poate dispune să oprească lucrările ca urmare a lipsei finanţării, iar plata facturilor poate întâzia până statul face rost de bani. Aspect important în condiţiile în care
CNADNR are datorii de sute de milioane de euro la constructori. Nu aceasta e şi situaţia creditului furnizor. Acest tip garantează constructorilor că îşi vor primi regulat banii, deoarece biletele de ordin aferente, emise de CNADNR, sunt scontate în favoarea bancherilor. Întrebaţi dacă le-ar conveni şi lor niscaiva contracte credit-furnizor, micii constructori de drumuri, care stau cu mâna întinsă la CNADNR aşteptând luni bune plata unei facturi, răbufnesc: „Este o golănie prin care statul oferă garanţii pentru o firmă privată, este o formă mascată de ajutor de stat. CNADNR justifică prin faptul că firma respectivă a venit cu finanţare proprie. Aşa mă angajez şi eu să fac toate drumurile din România cu finanţare proprie, dacă statul îmi dă Bilete la Ordin. Prin astfel de variante (lucrări executate prin finanţare de la constructor), CNADNR nu mai face licitaţii şi lucrează doar cu firme «agreate». În plus, cheltuielile sunt mult mai mari. Nu sunt efectuate acum, dar peste câţiva ani, la scadenţă, Compania de Drumuri trebuie să plătească. Iar constructorul nu e prost, a fixat o valoare care să acopere şi să «răs-acopere» dobânzile. Eventual şi «parandărătul»”, spune directorul unei firme importante de drumuri.
