Motivul pentru care deputatul-milionar Silviu Prigoană şi-a trimis copiii la studii în SUA e lipsa de timp pentru ei: „În primul rând eu n-am avut mamă la copii. Copiii mei au fost orfani şi atunci a trebuit să găsesc modalităţi în care ei să stea în internat. Şi în internatele din România nu sunt condiţii, başca că s-au cam desfiinţat toate. Dacă tu ai domiciliul în Bucureşti nu poţi să-ţi ţii copilul în internat în Bucureşti. Aşa e legea. Trebuie să mă mut la Bacău şi să-mi dau copilul la internat la Bucureşti. Şi atunci mi-a convenit mai bine ca să fie copiii peste hotare”.
Honorius a fost deschizătorul de drumuri al familiei, acesta studiind în clasa a 9-a la un liceu anonim printr-un program de „student exchange”, apoi şi-a extins bursa cu încă trei ani. Apoi a beneficiat de bursă parţială la „De Paul University” din Chicago, unde a studiat business mangementul. Din declaraţiile deputatului, Honorius a fost destul de prigonit: „N-am cheltuit mai nimic pentru că el e salariat de la 16 ani. A muncit şi acolo şi a muncit şi aici. A fost valet parking la Mc Donald’s la curăţat mese. I-am dat 300 USD pe lună, atât. A lucrat în clasa a 8-a spre a 9-a în vacanţă, trei luni la deratizare, la omorât şobolani.” În ciuda vicisitudinilor vieţii, fiul cel mare al familiei Prigoană a absolvit însă cu onoruri: „A avut note doar peste 9. Dacă intri pe site la Honorius a fost imaginea facultăţii de Business management. I-au pus poza acolo sus, că a fost bun şi în general americanii nu pun emigranţi, pun de-ai lor, că aşa-i modelul la ei”. Fiul mai mic a făcut la rându-i un liceu de stat „gratuit” în America, iar acum face pregătire de limbă în Germania. Honorius nu şi-a încheiat încă educaţia: „Umblă prin Germania, prin Londra, nu ştiu unde-i acum, dar ştiu că face nişte specializări de limbă pe spaniolă”.
Prigoană crede că cea mai mare diferenţă între şcoala americană şi cea românească e mentalitatea: „Acolo se pune baza pe comunicare, care e cea mai bună aptitudine şi mentalitatea de învingător, care la noi nu există nici măcar în folclor. La noi Mioriţa îi duce fluieraşu la baci, că-l omoară unguru’, îi dă cu baltagu-n cap. Totul e fatalist la români, începând de la capra cu trei iezi. Aţi văzut povestea aia cu lupul care-i mănâncă iezii”.