Într-un interviu acordat României Libere, executorul judecătoresc Paula Daniela Şomăldoc declară că îi este ruşine că este româncă, după ce a fost jignită şi bruscată de către europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor. Ea afirmă că, din cauza unui asemenea comportament, România este văzută în exterior ca o ţară care „nu poate fi civilizată”, care nu poate face dovada că „am ajuns în stadiul în care să dăm importanţă legii”.
Cum aţi ajuns să-l executaţi silit şi să-l evacuţi pe Vadim Tudor? Aţi fost desemnată sau aţi ales dumneavoastră?
Paula Daniela Şomăldoc: Cel care poate să facă o astfel de alegere este întotdeauna creditorul, mai exact avocatul creditorului.
Pe 26 noiembrie 2010, şeful executorilor judecătoreşti din Bucureşti, Lucian Ezer, a încercat şi el să-l evacueze pe Vadim dar a eşuat. Şi atunci europarlamentarul a făcut un scandal monstru şi s-a îmbrâncit cu cei veniţi să-l execute silit. Având în vedere lucrul acesta, la ce v-aţi gândit atunci când aţi aflat că trebuie să-l executaţi pe Vadim Tudor?
P.D.Ş.: Nu cred că domnul preşedinte nu a reuşit. Cred că a fost nevoit să oprească evacuarea pentru că nu a avut toate informaţiile la acel moment. Eu le-am avut şi am putut să apreciez dacă executarea este legală sau nu.
Înainte de a merge să-l evacuaţi pe Vadim, v-aţi luat măsuri suplimentare de precauţie? Aţi cerut să fiţi însoţită de mai mulţi poliţişti?
P.D.Ş.: În codul de procedură există o dispoziţie legală în care legiuitorul lasă la aprecierea organului de executare să solicite sprijinul oricărei persoane publice care poate să-i dea concursul la îndeplinirea actului de executare. Având în vedere că ştiam care este modalitatea de a se comporta a domnului Vadim, am prezumat că va fi o problemă şi atunci am solicitat prezenţa organelor de poliţie şi a jandarmilor.
V-a fost în vreun moment frică?
P.D.Ş.: Nu, sincer.
Aţi fost jignită şi ameninţată de Vadim Tudor. Cum comentaţi modul în care s-a comportat cu dumneavoastră europarlamentarul în timpul evacuării?
P.D.Ş.: Este un comportament sub orice critică. Aici nu este vorba de mine, ca persoană, ci este vorba de noi, ca ţară. De noi, România. Îmi pare foarte rău. Am făcut tot ce a depins de mine ca să nu se ajungă la acest bâlci. Îmi pare rău că, în acest fel, am dovedit că suntem o ţară pe care nu vreau să o calific altfel… Mi-e ruşine. Mi-e ruşine că şi eu fac parte din această ţară, că sunt tot româncă şi cei de dincolo ne văd sub acest aspect.
Vă este ruşine ca sunteţi româncă din cauza comportamentului domnului Vadim?
P.D.Ş.: Mi-e ruşine că sunt exemple de genul domnului Vadim printre noi. Că nu putem fi o ţara civilizată, că încă nu am ajuns la stadiul de a da importanţă legii, că nu am ajuns incă la nivelul în care să ştim că civilizaţia şi dezvoltarea unei societăţi ţin în primul rând de responsabilitate. Un popor care nu ştie ce este responsabilitatea nu poate să se dezvolte, nu poate să reziste, nu poate să fie demn.
La un moment dat, Vadim Tudor a aruncat cu apă în dumneavoastră, iar poliţiştii care vă însoţeau nu au avut nici o reacţie. Ce aţi simţit în momentul în care a aruncat cu apă în dumneavoastră?
P.D.Ş.: Am simţit apa. Nu eram pregătită, m-a luat prin suprindere apa (râde). Eram acoperită fonic de reprezentanţii PRM, dar încercam din răsputeri să explic persoanelor prezente că sunt acolo pentru un act de executare şi că toată lumea trebuie să părăsească acel spaţiu, că nu este o joacă şi că indiferent ce se întâmplă eu îmi voi îndeplini sarcina. Nu am intenţionat să se ajungă la acte violente.
Cum comentaţi reacţia domnului Marinescu?
P.D.Ş.: Domnul Marinescu m-a supărat foarte tare şi îl consider ca fiind cel mai vinovat de situaţia creată. A fost persoana care i-a menţinut starea de agitaţie domnului Vadim, a fost cel care a pus gaz pe foc încurajându-l, spunând în continuu că eu comit un abuz, că voi înfunda puşcăria, în loc să îi explice care este legea şi să facă demersuri pentru calmarea situaţiei.
După toate aceste incidente, ce aţi decis în legătură cu jignirile şi ameninţările pe care vi le-a adresat Vadim Tudor?
P.D.Ş.: Voi depune plângere penală. Nu pentru mine, ca persoană, ci pentru că eu am reprezentat acolo o autoritate a statului. Este nevoie să fac această plângere penală pentru statul acesta, pentru România. E nevoie de plângerea mea penală. Am formulat această plângere penală şi o voi depune luni sau marţi.
Care sunt acuzaţiile pe care i le aduceţi domnului Vadim în această plângere?
P.D.Ş.: Nu pot să spun. Sunt mai multe, dar oricum calificarea infracţiunii se va face de către organul de cercetare. Nu este obligaţia mea, ca parte vătămată, să le numesc.
Cum v-a schimbat acest incident? Cu ce gânduri aţi rămas?
P.D.Ş.: In nici un fel nu m-a schimbat. Aşa am fost, aşa rămân. Acest episod n-a fost decât un segment din activitatea mea curentă. Nu mi s-a întâmplat nimic mai mult decât până acum, cu o excepţie: caracterizarea generoasă pe care mi-a facut-o domnul Vadim, în rest, nimic deosebit. Nici o evacuare nu este liniştită.
„Contractele de comodat încheiate de PRM sunt ilegale şi abuzive”
Purtătorul de cuvânt al PRM, Marius Marinescu, a declarat României Libere ca evacuarea silită a fost ilegală, deoarece executorul judecătoresc nu a ţinut cont de faptul că PRM a încheiat o serie de contracte de comodat cu Editura Speranţa, Fundaţia România Mare şi cabinetul europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor. „Potrivit legii, aceste contracte trebuiau să fie înregistrate la Registrul Comerţului şi să fie aduse la cunoştinţa proprietarului, pentru a produce efecte şi a fi opozabile. Am dovedit cu extrase de la Registrul Comerţului că aceste contracte nu au fost înregistrate. De asemenea, faptul că nu au fost aduse la cunoştinţa proprietarului reiese chiar din afirmaţiile apărătorului PRM în faţa instanţei de evacuare”, declară Paula Daniela Şomăldoc. Ea adaugă faptul că unul dintre contracte, cel cu cabinetul europarlamentarului, a fost încheiat abuziv, deoarece a fost semnat în 2009, când contractul de închiriere al PRM cu RAPPS expirase. Şomăldoc precizează că „încheierea unor contracte de comodat din partea unor astfel de chiriaşi reprezintă un tertip pentru a împiedica executarea silită”.
