„Călău” al Ceauşeştilor şi „gropar” al dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei. Luptător pentru dreptate şi renegat. Etichete ferme şi contrare atribuite unui singur personaj: generalul în rezervă şi fostul magistrat Dan Voinea, acuzator public în procesul cuplului Ceauşescu.
La 21 de ani de la judecarea şi executarea Ceauşeştilor, Dan Voinea rememorează acel moment într-un interviu acordat în exclusivitate pentru romanialibera.ro.
Generalul rămâne pe poziţii în ceea ce priveşte soarta dictatorului: trebuia executat. El spune însă că nici personajele din jurul lui Nicolae Ceauşescu nu trebuiau cruţate.
Cum aţi ajuns procuror în procesul cuplului Ceauşescu în condiţiile în care nu aveaţi mult peste 10 ani de profesie în momentul 25 decembrie 1989?
Dan Voinea: Eu am terminat Facultatea de Drept în 1977 şi după aceea am fost repartizat la Parchetul Civil Urziceni, apoi la Săftica. Trebuia să fac naveta şi mă trezeam pe la 5.30 dimineaţa ca să fiu la 7.30 la serviciu, că pe vremea aceea nu aveai voie să întârzii. Mă săturasem de programul ăla, aşa că în 1982 am dat examen să devin procuror militar la Bucureşti. Am reuşit.
Eu intrasem în profesie din pasiune, fără să fac şcoala de ofiţeri, ci doar un stagiu militar normal, de un an şi patru luni.
Implicarea mea în evenimentele din decembrie 1989 a început pe 22, când am demarat anchetarea lui Tudor Postelnicu, pe atunci ministru de Interne şi membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
Deci deja îmi asumasem un risc pentru că nu aveam de unde să ştiu cum urma să se termine Revoluţia şi cine avea să câştige. Oricum, eu eram tânăr atunci, aveam 39 de ani. Iar procurorii mai în vârstă se ţineau departe de astfel de cazuri. Eu, din contra, când am văzut că se trage la Sibiu am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei din oraş, să-i zic că o să răspundă penal pentru că împuşcă oameni nevinovaţi. Bineînţeles că m-a apostrofat, dar am ajuns să-l anchetez până la urmă.
Deci asta făceam zilele acelea. Iar când a sunat telefonul la Parchet cu întrebarea cine vrea să participe la judecata lui Ceauşescu, m-am oferit. Mă gândeam şi din punct de vedere profesional. Era o şansă acel proces.
„Dacă procesul Ceauşeştilor s-ar fi prelungit, se transforma în procesul comunismului”
După 21 de ani vă menţineţi opinia că Ceauşeştii au meritat pedeapsa cu moartea?
Dan Voinea: Da, am să afirm tot timpul lucrul ăsta. Să ştiţi că procesul a fost legal. Exista inclusiv acea prevedere care să permită, în mod excepţional, organizarea procesului în afara sălii de judecată. Iar sentinţa stabilită de mine şi de judecătorul Gică Popa era de asemenea în lege.
Pentru un dictator nu puteai să dai o altă pedeapsă. Ceauşescu a condus un stat criminal care a făcut victime cu mult înainte de Revoluţie. Regretul meu este că procesul nu a durat mai mult.
Dacă se trecea prin toate etapele ar fi avut loc cu adevărat un proces al comunismului, lucru pe care îl unii îl vrem şi în prezent. Pentru că de faptele regimului Ceauşescu nu răspundeau numai dictatorul şi soţia sa. La fel de vinovaţi erau şi cei din anturajul Ceauşeştilor. Şi lor li se cuvenea pedeapsa capitală.
Puteţi să daţi nume?
Dan Voinea: Nu, pentru că faptele lor nu sunt demonstrate în justiţie. Dar se ştie foarte bine cine sunt aceia.
„Conservarea administraţiei comuniste”
În ce relaţii eraţi atunci cu personaje precum Ion Iliescu, Victor Atanasie Stănculescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan…?
Dan Voinea: Nu-i cunoşteam. Iar după proces am înţeles că grupul acesta avea drept scop înlăturarea fizică a lui Ceauşescu, dar conservarea administraţiei comuniste.
„Stănculescu mânca friptură cu cartofi prăjiţi la câteva ore după execuţie”
De ce după proces? Ce s-a întâmplat după execuţia cuplului Ceauşescu?
Dan Voinea: Stănculescu şi cu ceilalţi au decolat imediat cu un elicopter, iar pe mine şi pe Gică Popa ne-au lăsat în câmp. Urma să plecăm cu un alt elicopter. Numai că pilotul a venit la noi şi ne-a explicat că nu-i merge decât un singur motor. Tot el ne-a spus că auzea prin staţia de recepţie, de la alte două elicoptere militare care survolau zona, că eu şi cu Gică Popa am fi fost capturaţi de securişti, situaţie în care cei doi piloţi să pregăteau să deschidă focul asupra zonei în care ne aflam.
Atunci i-am spus pilotului nostru să zboare cu un singur motor, la firul ierbii, numai să plecăm. Am ajuns în cele din urmă la stadionul Ghencea. În elicopterul acela s-a tras apoi. Ajuns la stadion, am mers la clădirea de protocol.
Acolo, într-un salon, am fost surprins să-i văd pe Stănculescu şi toţi ceilalţi. Erau deja la felul al doilea. Mâncau friptură şi cartofi prăjiţi la câteva ore de la execuţie. Am ieşit imediat. Generalul Mugurel Florescu, care era cu ei, a venit după mine şi m-a invitat să iau loc la masă. L-am refuzat şi i-am spus direct: „Băi, cred că Stănculescu a vrut să mă omoare!”. El mi-a replicat, mirat: „Cum, Revoluţia a vrut să te omoare?!”. Nu înţelegeam, cum să fie Stănculescu Revoluţia?
Nu aţi fi putut să rămâneţi în relaţii bune cu acest grup ?
Dan Voinea: Nu i-am contactat niciodată, deşi Iliescu a ieşit preşedinte, iar Stănculescu a fost ministru al Apărării. M-au folosit şi pe mine ca pe mulţi alţii, cu singurul scop de a accede la putere. Nu numai că nu i-am contactat, dar sunt singurul care a trimis dosare cu numele lor în instanţă, în cazurile Revoluţiei şi Mineriadei.
„Dreptate sau linşaj”
Apropos de aceste dosare, credeţi că vor ajunge să fie finalizate astfel încât „victimele să-şi găsească dreptatea”, după cum v-aţi exprimat în mai multe rânduri până acum?
Dan Voinea: Eu sper că da. Sunt multe crime cu caracter imprescriptibil în acele dosare, aşa că nu putem să spunem, cum insistă unii, că e prea târziu acum. Eu aş fi dispus să renunţ la pensia mare pe care o am acum ca să mă întorc să instrumentez iarăşi aceste dosare.
Să se realizeze odată acel proces al comunismului despre care vorbeam. Altfel, se poate ca victimele să caute să-şi facă singure dreptate şi să ajungem chiar la linşaj.
Chiar credeţi că se poate întâmpla aşa ceva?
Dan Voinea: Au mai fost precedente în istorie. În Statele Unite, de pildă, sistemul de justiţie a fost schimbat tocmai în urma unor fenomene de linşaj, când oamenii îşi făceau singuri dreptate. De atunci, aţi văzut că la fiecare proces există juraţi, reprezentanţi ai comunităţii. Păi dacă justiţia a confiscat dreptul omului de a-şi face singur dreptate, atunci să-i facă dreptate.
Referindu-ne la fapte prezente, ce opinie aveţi despre documentul scos recent la iveală de Asociaţia 21 Decembrie, care ar fi consemnat, prin semnătura lui Ion Iliescu, schimbarea pedepsei cu moartea pentru cuplul Ceauşescu în pedeapsă cu închisoarea pe viaţă?
Dan Voinea: Până la proba că e fals, acest document trebuie considerat adevărat. Iliescu avea atunci obiceiul de a-şi scrie singur documentele pe care le semna. Prin acest document, datat chiar 25 decembrie 1989, voia probabil să dea vina pe militarii din plutonul de execuţie pentru împuşcarea cuplului Ceauşescu. Şi el să scape astfel de orice posibilă învinuire.
E un fragment în acea foaie care mă uimeşte. Iliescu scrie: „Condamnatul Ceauşescu Nicolae a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate”. Păi cum să fie aşa când în timpul procesului am stabilit că Ceauşescu s-a făcut vinovat pentru deschiderea focului asupra manifestanţilor?!
Judecaţi şi executaţi în aceeaşi zi
În urma unui proces al Tribunalului Militar Excepţional organizat, pe 25 decembrie, de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa a fost executată în aceeaşi zi, în jurul orei 15:00. În după-amiaza zilei de 30 decembrie, cadavrele cuplului Ceauşescu au fost înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.
Acuzat de tărăgănarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadelor
Între anii 1997 şi 2000, Dan Voinea a deţinut şefia Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În 21 aprilie 2006, a fost numit în funcţia de procuror militar şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare, din cadrul Parchetului General.
Până în octombrie 2007 a deţinut şi interimatul şefiei Parchetelor Militare.
În 23 octombrie 2008, şeful Ministerului Public, procurorul general Laura Codruţa Kövesi, a cerut revocarea lui Voinea din funcţia de adjunct al şefului Secţiei Parchetelor Militare pentru folosirea defectuoasă a resurselor umane ale secţiei. Kövesi l-a acuzat de nefinalizarea nici după 18 ani a dosarelor revoluţiei şi mineriadelor. Prin decrete semnate de preşedintele Traian Băsescu, în 20 martie 2009, generalul-maior magistrat Dan Voinea a fost revocat din funcţie, iar în 1 aprilie a fost pensionat.
„Călăul” generalilor Chiţac şi Stănculescu
Dan Voinea a reamintit în mai multe rânduri că eforturile sale ca procuror militar au dus la trimiterea în instanţă şi, în final, la condamnarea foştilor generali Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Aceştia au primit, în 2008, sentinţe definitive de 15 ani de închisoare pentru „reprimarea Revoluţiei din Timişoara”. Mihai Chiţac a murit în noiembrie 2010.
Anturajul lui Ceauşescu
Organigrama Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român din 20-24 noiembrie 1989 arată o bună parte din anturajul lui Nicolae Ceauşescu. Astfel, în afara cuplului dictatorial, componenţa Biroului Permanent al PCR era următoarea: Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Manea Mănescu, Gheorghe Oprea şi Gheorghe Rădulescu. În secretariatul PCR mai figurau Vasile Bărbulescu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Maria Ghiţulică, Ilie Matei, Constantin Radu şi Iosif Szasz.
În evenimentele din decembrie 1989 au fost mai fost implicaţi, printre alţii, miniştrii Tudor Postelnicu, Iulian Vlad şi Vasile Milea – care s-a sinucis pe 22 decembrie şi şeful Marelui Stat Major, Ştefan Guşă.
