Crina „Coco” Popescu, o alpinistă în vârstă de 16 ani, pleacă vineri în Antarctica, în încercarea de a deveni prima sportivă din lume care încheie circuitul „Seven Volcanoes” – cei mai înalţi vulcani de pe cele şapte continente. Tânăra alpinistă a acordat un interviu pentru Agerpres în care a declarat că
nu are idoli şi că încearcă să trăiască la maximum prezentul, dorind să se concentreze strict pe expediţia care urmează. De asemenea, se antrenează mult şi încearcă să recupereze materia de la şcoală în perioadele dintre expediţii.
„Nu mi-am dorit niciodată să fiu ca altcineva, am vrut să fiu exact ca mine, cum sunt eu şi atât”, declară tânăra, cu o maturitate dată de anii petrecuţi în condiţii extreme, în compania alpiniştilor experimentaţi.
Obiectivul lui Coco este escaladarea munţilor Sidley şi Vinson – cel mai înalt vulcan, respectiv cel mai înalt vârf din Antarctica. Dacă ascensiunea reuşeşte, Coco va fi prima alpinistă din lume care va termina circuitul „Seven Volcanoes”.
De asemenea, ascensiunea pe Mt. Vinson (4897 m) reprezintă pentru Coco atingerea celui de-al şaselea vârf din circuitul „Seven Summits” – cele mai înalte vârfuri de pe cele şapte continente. Totodată, ea va fi cea mai tânără alpinistă din lume care urcă acest vârf. Până acum, niciun alpinist şi nicio alpinistă nu a încheiat circuitul „Seven Volcanos”.
Vineri pleci în expediţia din Antarctica. Cu ce gânduri pleci şi ce aşteptări ai de la această expediţie?
Crina Popescu: În primul rând vreau să fie o expediţie reuşită şi să ne întoarcem acasă teferi. Este un loc unde voi merge pentru prima dată, am vorbit cu românii care au mai fost în această zonă şi mi-au relatat toate detaliile. De asemenea, este important pentru mine că voi participa la prima mare expediţie fără să fiu însoţită de tatăl meu.
La ce vârstă ai fost prima dată pe munte şi la ce vârstă ai făcut prima expediţie mai serioasă?
Crina Popescu: Prima dată am fost la Vf. Omu, la 6 ani şi jumătate, cu mama şi cu tata. De-atunci mi-a plăcut foarte mult şi am insistat să mai mergem şi în alte părţi, să mergem şi pe alţi munţi, să văd cum e. Tata şi mama au fost alături de mine. Plăcându-le şi lor n-au putut spune nu, iar prima expediţie mai mare, mi s-a părut mie atunci, a fost la 10 ani, în Alpi, pe Dente del Gigante. Acolo am văzut pentru prima oară gheţari, am văzut cum se face focul la altitudine, era ceva cu totul nou. Apoi, acum doi ani, am descoperit cele două circuite – „Seven Summits” şi „Seven Volcanoes” şi i-am spus tatălui meu că asta vreau să fac, după ce m-am gândit la ce antrenamente o să fie şi cam în constau aceste două circuite.
Cum te antrenezi, în ce constau antrenamentele tale?
Crina Popescu: Acum, pentru că am şi şcoală opt ore pe zi, ies la alergat, căţărat, mountain-bike, înot, iarna snowboard. Locuind într-o zonă înconjurată de munţi – Râşnov, am multe alternative. E o zonă foarte bună pentru sporturile montane.
Ai vreun idol, vreun model printre alpiniştii cunoscuţi?
Crina Popescu: Nu, nu mi-am dorit niciodată să fiu ca altcineva, am vrut să fiu exact ca mine, cum sunt eu şi atât.
Ce urmează să faci după ce vei fi încheiat cu succes circuitele „Seven Volcanoes” şi „Seven Summits”?
Crina Popescu: Probabil voi face ceva tot legat de munte, pentru că asta e ceea ce-mi place şi… nu ştiu… vorbeam cu tata de nişte rute mai tehnice, pe munţi la altitudine, sau trasee lungi de căţărat. Dar acum m-am concentrat pe expediţia din Antarctica, nici de Everest nu ştiu prea multe, e prea departe ce se va întâmpla după.
Cum reuşiţi să atrageţi fondurile necesare pentru efectuarea acestor expediţii care implica nişte costuri mari?
Crina Popescu: Prin sponsorizări – echipa Clubului Montan Altitudine se ocupă de asta. De ce trebuie să mă ocup eu este antrenamentul şi pregătirea psihică, pentru că dacă nu sunt pregătită nu ajung sus, asta e clar.
Se poate trăi în România din alpinism?
Crina Popescu: Noi n-am urmărit niciodată să trăim din chestia asta, ci doar să facem expediţiile prin sponsorizări şi cu echipamente cât mai bune pentru ceea ce vrem noi să facem. Eu mă ocup cu antrenamentul, pe asta m-am concentrat.
Dintre expediţiile pe care le-ai făcut până acum, care a fost cea mai periculoasă şi care a fost cea mai frumoasă?
Crina Popescu: Periculoasă nu a fost niciuna – pentru că a fost totul foarte bine organizat, eu am fost foarte atentă şi ştiam exact ce trebuie să fac. Cea mai frumoasă, nu pot să zic care a fost, pentru că toate expediţiile au fost frumoase în felul lor, diferite una de alta, deci toate au fost frumoase.
Spuneai că ai opt ore de şcoală pe zi, cum te descurci cu şcoala, te învoiesc profesorii, te înţeleg?
Crina Popescu: Profesorii înţeleg foarte bine ceea ce fac, mă învoiesc, dar cu o singură condiţie: să recuperez totul după ce mă întorc. Deci după ce merg în expediţie, vin şi mă apuc de învăţat şi recuperez ceea ce s-a făcut la şcoală.
Ai timp să petreci şi cu prietenii? Ei înţeleg ceea ce faci tu? Te invidiază sau spun că nu s-ar încumeta niciodată la aşa ceva?
Crina Popescu: Prietenii mei sunt pe munte, când petrecem, mergem undeva la o cabană. Fiind şi ei oameni de munte mă înţeleg şi sunt alături de mine. Colegii de şcoală sunt din alt mediu, nu avem aceeaşi pasiune, nu suntem fericiţi în aceleaşi locuri, în acelaşi fel, suntem total diferiţi, n-aş putea să-i numesc chiar prieteni.
Ce mesaj ai pentru tinerii din România? I-ai sfătui să se apuce de aşa ceva?
Crina Popescu: Ideea e să-şi găsească ei ce le place să facă, pentru că ceea ce-mi place mie nu-i place şi altuia, deci să găsească lucrul care îi face fericiţi şi să urmeze acel drum.
Îţi urez drum bun şi sărbători fericite, pe care le vei petrece în Antarctica, nu?
Crina Popescu: Mulţumesc. Da, pe 1 ianuarie voi zbura din tabăra de bază de la Patriot Hills la tabăra de bază de pe muntele Vinson. Voi încerca să mă bucur de sărbători făcând ceea ce-mi place. Să ne vedem cu bine.
Crina „Coco” Popescu este antrenată de tatăl ei, alpinistul Ovidiu Popescu, care a însoţit-o în toate expediţiile de până acum.
În expediţia din Antarctica, Coco va fi însoţită de tatăl ei numai până la Punta Arenas, în Chile.
Din grupul care va încerca ascensiunea pe vârful Sidley mai fac parte alpinistul rus Alexandr Abramov, preşedintele „7 Summits Club” şi italianul Mario Trimeri, care intenţionează să devină primul alpinist (bărbat) care încheie „Seven Volcanoes” (el deţinând deja în palmares circuitul „Seven Summits”).
La finalul expediţiei din Antarctica este prevăzută o perioadă de pregătire şi aclimatizare pentru obiectivul din aprilie 2011, respectiv cucerirea Everestului, ceea ce ar însemna încheierea circuitului „Seven Summits”.
Crina Popescu a fost desemnată, pe 11 decembrie, sportiva anului la secţiunea alpinism, premiul fiindu-i înmânat de preşedintele Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă, Bogdan Dudău.
Tânăra alpinistă a urcat în anul 2010 nu mai puţin de patru vârfuri de pe glob în cadrul circuitelor ”Seven Volcanos” şi ”Seven Summits”: vulcanii Giluwe în Papua şi Pico de Orizaba din Mexic şi cei mai înalţi munţi din Oceania şi America de Nord: Carstensz Piramyd, respectiv McKinley.
