Tradiţionalele sărbători de iarnă, începând cu Crăciunul şi terminând cu Boboteaza, sunt minunate prilejuri de a ne aduna rude şi prieteni laolaltă în jurul unei mese festive. Iar o masă festivă nu poate fi concepută fără mâncăruri alese. Cu toate acestea, nici cele mai speciale şi gustoase mâncăruri nu pot avea savoarea pe care ne-o dorim fără acest adevărat elixir care se numeşte vin.
Dincolo de savoarea şi magia sa, vinul se bucură de o tradiţie culturală de excepţie. Vinul şi viţa de vie apar în nu mai puţin de 450 de referiri în Sfânta Scriptură, iar transformarea apei în vin la nunta din Caana Galileii şi Cina cea de Taină la care vinul a devenit sângele lui Hristos îi conferă o încărcătură spirituală veşnic vie. Caracterul lui cu totul deosebit este conturat şi de complexitatea propriului chimism, vinul conţinând nu mai puţin de 1000 de elemente distincte, unele dintre ele fiind substanţe importante pentru sănătatea noastră. În sudul Franţei, unde predomină excelentele vinuri ale acestei regiuni, în dauna tăriilor, speranţa de viaţă este mai mare, iar incidenţa afecţiunilor cardiocirculatorii este cu mult mai mică. Astfel, vinul dă măsura unei adevărate mese de sărbătoare, nu numai prin încărcătura sa spirituală, ci şi prin aportul lui la sănătate.
Licoare pentru spirit
Vinul este, în acelaşi timp, o adevărată simfonie de culori, o atât de plăcută provocare a mirosului şi gustului. Pentru a te bucura însă de toate acestea, este necesar, în primul rând, şi să ştii cum trebuie asortat vinul diferitelor bucate. Când reuşeşti acest lucru, atunci când mâncarea şi vinul ajung să se contopească ia naştere ceva cu adevărat magic. Atunci poţi înţelege cu adevărat de ce vinul nu reprezintă doar un elixir al experienţei senzoriale, ci şi o licoare pentru desfătarea spiritului. A şti să te bucuri de această extraordinară licoare este un adevărat har şi necesită un anumit ritual. Cu privire la servirea şi alegerea vinului există o serie întreagă de legi, la fel cum există şi ideea că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, alegerea vinului devenind astfel o adevărată artă.
Pentru a explora aceste taine, ne-am adresat domnului Şerban Dâmboviceanu, specialist, producător şi creator de noi vinuri, vinurile Corcova. Domnia sa ne certifică faptul că această idee poate fi cu adevărat fructuoasă atunci când încălcarea regulii înseamnă descoperirea unor noi armonii ale gustului. Poate duce însă în egală măsură, la compromiterea chiar şi a celei mai minunate mese atunci când vinul ajunge să se „certe” cu mâncarea. Pentru a putea explora liber acest domeniu, ar trebui să pătrunzi în tainele gustului, ale armoniilor ce se nasc la confluenţa mâncării cu vinul. Însă, dând dovadă de o oarecare prudenţă, poate fi suficient să ţii cont de câteva reguli simple.
Alegerea vinurilor
Din punct de vedere al ordinii, să nu uităm că trebuie să ţinem cont atât de tărie şi vechime, cât şi de culoarea şi conţinutul de zahăr. Astfel, întâi se servesc vinurile slabe şi apoi cele tari, mai întâi cele noi şi apoi cele vechi, vinurile albe şi seci se servesc înaintea celor roşii, dar vinurile albe foarte dulci se servesc după cele roşii şi, indiferent de culoare, un vin dulce nu se serveşte între două vinuri seci. O atenţie specială trebuie acordată şi vinurilor spumante. Acestea pot fi servite atât la începutul mesei, cât şi la sfârşitul ei, dar niciodată între două vinuri nespumante. Dacă nu aveţi timp sau răbdare suficientă să alegeţi vinul potrivit pentru fiecare fel de mâncare, puteţi servi, la nevoie, un singur fel de vin pe parcursul întregii mese, dar atunci acesta, indiferent că este alb sau roşu, ar fi nimerit să fie sec. Nu trebuie uitat însă nici faptul că fiecare vin are propria lui temperatură la care îşi va dezvălui toate calităţile. Astfel, un vin alb sau rose nou trebuie servit la 8-10 grade, dar dacă este vechi şi se poate lăuda cu un bughet impunător trebuie servit la 10-12 grade. Vinurile roşii uşoare se servesc la 12-15 grade, iar cele roşii corpolente trebuie şambrate, înţelegând prin aceasta că se servesc la 16-18 grade, dar în nici un caz cum se înţelege de multe ori în mod greşit, la o temperatură de peste 20 grade.
Există o părere larg răspândită că la fiecare fel de mâncare merge cel mai bine un vin de pe meleagurile de origine a acelor bucate. Astfel, domnul Şerban Dâmboviceanu ne sfătuieşte să asortăm vinuri româneşti. Puteţi încerca şi vinurile de Corcova, care acum un veac erau mândria prinţului Bibescu, fiind lăudate, atât de elita culturală a Bucureştiului, cât şi a Parisului. Şi, nu uitaţi, vinul va reprezenta întotdeauna cheia succesului oricărei mese festive. De aceea, merită să îi acordaţi atenţia care i se cuvine.
