„Un emigrant indian a petrecut trei zile, fără apă sau mâncare, într-un vapor care trebuia să-l ducă din portul francez Calais pe malul britanic. De disperare a ajuns să-şi bea propria urină”. Este doar una dintre situaţiile în care se pot găsi persoanele dinafara spaţiului european care încearcă să pătrundă ilegal în ţările Uniunii Europene, atrage atenţia şeful biroului de comunicare din Londra al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Marek Effendowicz.
OIM încearcă să transmită şi în România – atât ţară de traznit, cât şi destinaţie pentru migranţii ilegali – mesajul pe care Marek Effendowicz l-a comunicat câtorva mii de astfel de oameni pătrunşi în Marea Britanie: „Aici nu veţi găsi Raiul”.
„Returnarea voluntară asistată”
Conceptul cheie pentru programul „Migraţia în beneficiul tuturor” – cu fonduri de 150.000 de euro, bani proveniţi de la Uniunea Europeană – este „returnarea voluntară asistată în ţara de origine”. Dacă aleg această metodă, migranţii pot evita contactul cu autorităţile care se află pe urmele lor şi se pot întoarce acasă „cu demnitate”, spun reprezentanţii OIM.
Aplicând un model occidental practicat doar sporadic în România din momentul intergrării europene, programul OIM le va oferi migranţilor informare şi consultare, le va pune la dispoziţie aşa-numitul „training vocaţional” pentru a-i ajuta să intre pe piaţa muncii din propria ţară, le va aranja şi le va plăti transportul acasă. Este ceea ce autorităţile române numesc „returnare sustenabilă”.
„Adică să-l convingi pe migrant că îi va fi mai bine dacă rămâne în ţara natală decât dacă încearcă să se reîntoarcă în spaţiul UE”, precizează ofiţerul Raluca Popa, responsabilă cu Fondul de Returnare din cadrul Direcţiei Schengen a Ministerului de Interne.
Migrarea ilegală în România: 4.000 de persoane pe an
Autorităţile române depistează anual în jur de 4.000 de migranţi ilegali, dintre care 300 sunt returnaţi forţat. Procedura este următoarea: străinii fără drept de şedere descoperiţi sunt atenţionaţi să părăsească ţara pe cont propriu în decurs de 15 zile; dacă nu o fac, la o nouă depistare primesc ordin judecătoresc de expulzare şi autorităţile sunt nevoite să se ocupe de formalităţile de rigoare, care includ biletul de avion şi escorta.
În acest fel se ajunge la un „preţ” de 2-3.000 de euro pentru fiecare returnare forţată. În perioada 2007-2009, în România, astfel de acţiuni au costat 1,5 milioane de euro. Trei sferturi din bani au venit de la Uniunea Europeană.
„Returnarea voluntară asistată este de trei, patru sau chiar de cinci ori mai ieftină”, punctează comisarul Mariana Dumitrache, de la Oficiul Român pentru Imigrări (ORI).
„Migranţii s-ar descurca mai bine în propria ţară”
Lăsând la o parte discursul pozitivist, reprezentanţii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie se arată conştienţi că cetăţenii irakieni, afgani, turci sau chinezi – doar o parte dintre naţionalităţile prinse în malaxorul migraţiei ilegale – au „o dorinţă naturală de a căuta oportunităţi mai bune”.
„Odată ajunşi, în Marea Britanie spre exemplu, aceşti oameni au o greutate imensă pe umeri. Au de regulă o familie care depinde de ei şi trebuie să se lupte în permanenţă cu sentimentul că vor eşua dacă se vor întoarce acasă cu mâna goală”, explică Marek Effendowicz.
Însă, din experienţa sa cu migranţii, el a ajuns la concluzia că „mulţi dintre aceştia sunt oameni întreprinzători şi curajoşi, care ar avea mai mult succes dacă s-ar întoarce să lucreze în ţara de baştină”.
„Străzile din Anglia nu sunt pavate cu aur”
Pe oamenii de acest tip OIM trebuie să-i găsească şi să-i convingă să se lase „asistaţi” în drumul spre casă, însă sunt şi migranţi care constată că au greşit venind în spaţiul UE. De obicei, aceştia din urmă nu au resursele să se întoarcă de unde au venit.
„O asemenea persoană a păşit într-un birou de-al nostru după numai o zi petrecută în Marea Britanie. Credea că Anglia e minunată, îşi imagina probabil că străzile de aici sunt pavate cu aur. Dar a avut o surpriză neplăcută”, mai spune Marek Effendowicz. Care conchide: „Noi ne propunem să spargem miturile pentru cei care au de gând să vină aici”.
„Românii ştiu ce înseamnă să fii migrant”
Pentru România, OIM are o abordare diferită. „Nu ţi-e dor să auzi în jurul tău limba natală?”, este întrebarea din spoturile radio realizate în cadrul campaniei „Migraţia în beneficiul tuturor”. Secvenţele sunt traduse din română în arabă, chineză şi turcă, în funcţie de originea celor mai întâlniţi migranţi ilegali din ţară. Coordonatorii estimează că aproape 3 milioane de români vor auzi spoturile de cel puţin cinci ori.
„Noi românii ştim cum e să fii tratat ca un migrant, am avut această experienţă înainte de 2007, aşa că vorbim altfel cu aceşti oameni. Ne-am dori să-i integrăm pe toţi, dar nu putem”, adaugă Raluca Popa.
Pe lângă partea de răspândire a informaţiilor, Programul OIM vizează să ofere cursuri vocaţionale şi consiliere pentru 200 de migranţi din România.
„Până la urmă, contează mai puţin costul pentru fiecare persoană ajutată dacă aceasta ajunge să ducă o viaţă normală în propria ţară”, concluzionează şeful misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie România, Cristina Gheorghe Trâncă.
Ce este OIM?
Organizaţia Internaţională pentru Migranţi este un organism inter-guvernamental mondial cu statut diplomatic prezent în 460 de locaţii din peste 100 de ţări. În 2009, a asistat direct peste 300.000 de migranţi în toată lumea. Anul trecut, OIM a beneficiat de un buget de un miliard de dolari. România este membru al OIM din 1998.
„Vrem bunăstarea migranţilor”
În Marea Britanie, OIM a „returnat” 30.000 de migranţi în ultimii 10 ani. Prin acest procedeu, guvernul britanic – care contribuie cu 80 la sută la bugetul organizaţiei – scapă de cheltuielile estimate la 68.000 de lire sterline pe an pentru un migrant care trebuie ţinut în detenţie. „Oricare ar fi motivele pentru care guvernul ne finanţează, noi avem în primul rând în atenţie bunăstarea acestor persoane”, dă asigurări Marek Effendowicz.
