Preşedintele Traian Băsescu,”încântător, dar problematic”,deşi are imaginea ştirbită din cauza scandalurilor,şi-ar putea face o revenire pe scena politică, precum Putin, ca premier al ţării, după încheierea mandatului său în 2014, scrie The Economist într-un articol despre „dezamăgitoarea Românie”, citat de NewsIn.
O radiografie a societăţii româneşti, articolul, intitulat „Găuri şi colţuri”, vorbeşte despre minusurile României – starea proastă a infrastructurii, diferenţa între vorbele şi faptele autorităţilor, netransparenţa cadrului juridic pentru investitori, dar mai ales sistemul judiciar, unde încă sunt mari probleme. „Pe hârtie, legile sunt tot mai mult la standarde europene. În practică, rezultatele sunt imprevizibile”, scrie The Economist. De asemenea, prestigioasa revistă britanică afirmă că „cea mai mare problemă în sistemul judiciar al României este greutatea de a îndepărta judecătorii ignoranţi, incompetenţi sau chiar de-a dreptul corupţi”. Despre acordul cu FMI, The Economist spune că „este o binevenită cămaşă de forţă externă pentru politicienii divizaţi şi ezitanţi”. Articolul o remarcă şi pe Elena Udrea, „blonda bogată şi plină de viaţă de la turism”, şi afirmă că, indiferent de opţiunea românilor, Băsescu are cei mai mari fani în străinătate şi ar fi votat fără şovăială de georgieni, pentru că a rămas unul dintre puţinii lor aliaţi.
Stabilitatea este mai bună decât criza şi colapsul, scrie The Economist vorbind despre situaţia economică a României şi amintind că în entuziasmul creşterii economice înregistrate după aderarea la UE, „România a călcat pe acceleraţie, acolo unde un guvern prudent ar fi pus mai degrabă frână” şi aşa a ajuns la un deficit bugetar uriaş, fiind nevoită în 2009 să împrumute 20 de miliarde de euro de la FMI. Articolul prezintă măsurile dure de austeritate luate în urma acordului cu FMI, care, spune autorul, „a creat o binevenită cămaşă de forţă externă pentru politicienii divizaţi şi ezitanţi”.
The Economist vorbeşte şi despre banca centrală, considerată de mulţi români drept „cea mai solidă instituţie a lor”. Guvernele pleacă şi vin, scrie publicaţia economică britanică, dar şeful BNR, Mugur Isărescu, aflat în funcţie din 1990, este o prezenţă puternic resimţită – banca ţine leul destul de stabil, inflaţia la un nivel coborât şi veghează asupra sistemului financiar (care nu este în formă prea bună, spre deosebire de multe altele, notează The Economist). Dar Mugur Isărescu nu poate face prea multe pentru a mări creşterea economică, prognozată la numai 1,5% anul viitor, adaugă The Economist.
O pată de lumină este avântul luat de exporturi, care au crescut cu o pătrime. Însă exporturile reprezintă mult prea puţin în economia ţării. Sectorul construcţiilor este în continuare la pământ, la fel şi investiţiile şi consumul. Un ajutor ar putea veni de la cele 30 de miliarde de euro pe care Uniunea Europeană le-a pus deoparte pentru a moderniza România, cea mai mare şi mai săracă dintre noile sale membre. Dar numai 1,5 miliarde de euro au fost cheltuiţi până acum, arată The Economist. Printre multele împotmoliri scandaloase, României încă îi lipseşte o autostradă propriu-zisă între Bucureşti şi principalul port, Constanţa, notează The Economist.
Guvernul este format de o coaliţie nepopulară între PDL, partidul încântătorului, dar problematicului preşedinte Traian Băsescu, şi o alianţă reprezentând minoritatea ungară. Nici măcar criticii nu o acuză de populism ieftin. Pe hârtie, programul de reformă pare impresionant, dacă nu ar fi pus în practică însă cu întârziere. Dar mulţi se îndoiesc că pot eradica „rele” perene, precum corupţia, birocracţia şi serviciile publice deficitare, scrie The Economist.
Publicaţia dă ca exemplu de „bune intenţii, dar cu proaste rezultate” mănăstirea-insulă de la Snagov, unde ar fi îngropat Vlad Ţepeş şi unde „cu multă fanfară” autorităţile au construit un pod peste lac, într-un loc frumos, în speranţa atragerii turiştilor. Gestul e salutar: guvernele trecute au evitat deliberat să-l exploateze turistic pe cel mai cunoscut fiu al României. Noul ministru al turismului, Elena Udrea („o blondă bogată şi plină de viaţă”, potrivit caracterizării The Economist) vrea ca Ţepeş să ia rolul principal. În vară, îi duce pe ambasadorii străini într-un „turneu Dracula” pe la castele acestuia. Însă vizitatorilor obişnuiţi le este greu să găsească drumul spre Snagov, care nu este semnalizat cu indicatoare. Podul, prost construit, nu este plăcut vederii. Un aşa-zis călugăr cere o taxă „grasă” şi spune, referindu-se la romii locali, că sunt nişte „gunoaie”.
Nici investitorii străini nu fac coadă ca să profite de solul fertil al României, de peisajul minunat sau de forţa sa de muncă flexibilă, ieftină şi poliglotă. Serviciile sunt în mod special subdezvoltate. „Ar putea fi biroul din spate al Europei”, spune un bancher străin, care face eforturi să rămână optimist. România ar putea fi un punct nodal regional pentru companii interesate de ţările vecine, mai mici. Dar investitorilor le place certitudinea, nu deciziile netransparente şi imprevizibile ce caracterizează politica românească, scrie The Economist. Investitorilor le-ar plăcea mai multă reglementare, mult promisă, dar rar pusă în practică. Ei se plâng cu precădere despre judecătorii incompetenţi şi ignoranţi. Pe hârtie, legile sunt tot mai mult la standarde europene. În practică, rezultatele sunt imprevizibile.
Cazurile de mare corupţie încep să se urnească, la fel şi unele reforme judiciare, cum ar fi noile coduri penal şi civil. Climatul de impunitate pentru cei bogaţi şi puternici în mare parte a dispărut. Chiar şi politicienii de frunte riscă închisoarea, asta dacă dosarele lor ajung în cele din urmă la instanţă. „Corupţia este o afacere riscantă acum în România”, spune ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu. Însă cea mai mare problemă în sistemul judiciar este aceea că este foarte greu să îndepărteze judecătorii ignoranţi, incompetenţi sau chiar de-a dreptul corupţi, scrie The Economist. Protejarea constituţională a independenţei sistemului judiciar, în 2003, pare, acum, să fi fost o mare greşeală. Unii dau vina pe faptul că asta s-a făcut la sfatul celor din afară, arată publicaţia britanică.
Activiştii anticorupţie se pregătesc pentru o nouă ofensivă, deşi presa contagios de pesimistă îi face pe mulţi să simtă că astfel de eforturi sunt lipsite de speranţă. Victorii precedente, cum ar fi alegerea lui Băsescu la „revoluţia portocalie” din decembrie 2004, s-au dovedit a fi efemere. Scandaluri, în parte politizate, au pătat imaginea fostului căpitan de navă, deşi şi-ar putea face o revenire, în stil Putin, ca premier, atunci când mandatul său se va încheia, în 2014.
Însă cei mai mari fani ai săi sunt acum în străinătate, adaugă The Economist. Mulţi salută că Băsescu a reparat relaţiile cu Moldova vecină (provincie a României înainte de război, el a promovat ideea emiterii de paşapoarte româneşti). Un ferm aliat NATO, Băsescu este unul dintre puţinii aliaţi rămaşi alături de georgieni, care s-au simţit părăsiţi de majoritatea vechilor lor prieteni. Ei (georgienii – n.r.) ar vota pentru el, indiferent ce ar face propriul lui popor, conchide The Economist.
