Decembrie 1, Ziua Naţională a României, a fost o zi ceţoasă, posomorâtă, anul acesta. Parada militară, cel mai spectaculos eveniment ce marchează an de an Ziua Naţională, nu a fost nici ea completă, ceaţa împiedicând desfăşurarea mitingului aviatic. Indiferent de amploarea manifestărilor dedicate acestei ocazii, românii şi-au petrecut Ziua Naţională, zi liberă prin lege, fiecare în felul său. Unii au înfruntat vremea pentru a-şi clăti ochii cu parada militară, regăsind ceva din fiorul mândriei naţionale, alţii pentru a se înfrupta cu fasole cu cârnaţi, meniul oferit de autorităţi cu această ocazie an de an. Că unii au profitat de eveniment exprimându-şi nemulţumirile şi huiduindu-l pe premierul Boc, iar alţii şi-au exprimat veşnicele supărări, răsturnând ceaunul cu fasole, este altă poveste. Sau, poate, aceeaşi de când ne ştim…
Televiziunile au monopolizat ziua altor români liberi cu programe de sărbătoare. Printre ei m-am numărat şi eu, curioasă să privesc cum este văzută România de ziua ei prin sticla televizorului. Sărbătorind în acelaşi timp şi ziua lui de naştere, postul Pro TV a iniţiat campania „Spune «România, DA!»” care, spre a face parcă în ciudă celor care consideră că România nu înseamnă numai Ştirile de la ora 17.00, ne-a prezentat destinele unor oameni ce au ales să trăiască în România şi să facă în aşa fel încât să-i schimbe viitorul. Români tineri – unii dintre ei încercaseră cu succes mirajul Occidentului, deci nu puteau fi acuzaţi că se întorseseră pentru că n-ar fi reuşit acolo – , dar şi străini pentru care România devenise o a doua patrie, au vorbit detaşat şi firesc despre alegerea lor. Nimic declamativ, nici o notă falsă în povestea lor, prezentată cu realizări, dar şi opinteli generate de greutăţi economice şi legislative sau de mentalitatea de multe ori păguboasă a românului.
Da, campania „Spune «România, DA»”, prezentată credibil şi optimist, m-a făcut să îmi doresc să fie mai des Ziua Naţională. Şi ca mine probabil mai există şi alţii, cei care vor ca, măcar din când în când, să vadă şi cealaltă faţă a României, cea în care se întâmplă şi lucruri bune.
Aparent, aceeaşi intenţie a avut-o şi postul Realitatea TV, aducând în studio oameni de profesii diferite care aleseseră să trăiască în România, deşi ar fi avut ocazia să se realizeze profesional pe alte meleaguri. Spun aparent, pentru că întrebările adresate acestor oameni şi tonul cu care erau puse sunau mai mult ca o condamnare a alegerii lor.
