De-a lungul anilor, aparatul birocratic de stat a creat un sistem atât de complicatde plată a taxelor, încât bugetul pierde sume astronomice, în pofida unorcote de impozitare sub media europeană.
Câteva măsuri simple aplicate în domeniul taxării şi colectării impozitelor ar creşte veniturile statului cu miliarde de euro, iar aceasta, fără a recurge la majorări ale nivelului acestor taxe.
În România, micşorăm taxele ca acestea să nu mai fie un factor de presiune în mediul de afaceri, dar facem tot posibilul astfel încât plata acestora să fie un chin cât mai mare pentru acesta. Consecinţele acestor proceduri sunt că în final statul pierde bani nu numai ca urmare a reducerii nivelului de taxare, dar şi din cauza dificultăţilor pe care firmele le întâmpină parcurgând paşii birocratici necesari plăţii impozitelor şi taxelor, al căror nivel nu este o problemă în sine.
Metodă ingenioasă: simplificarea plăţii taxelor mari
Consecinţele acestei politici aplicate de stat în ultimii ani (excepţie făcând, desigur, majorarea TVA în acest an cu 5%) determină un grad scăzut de conformare a contribuabililor şi, în consecinţă, venituri scăzute colectate la buget. Peter de Ruiter, şef al departamentului de taxe din cadrul firmei de consultanţă PriceWaterhouseCoopers, afirmă că în România anual se colectează doar 79% din nivelul taxelor ca urmare a sistemului complicat, birocratic pus la cale de stat. Ţări precum Suedia, care are taxe şi impozite mult mai mari colectează 95% din sumele datorate de firme tocmai pentru că au un sistem simplu. „Nu are nimeni pretenţia să se colecteze 95%, ca în Suedia, în România se pierd însă până la 20% ca urmare a slabei calităţi a sistemului”, spune Peter de Ruiter.
Cât pierdem
Presupunând că simplificarea sistemului ar determina o creştere a ratei de conformare până la 85% (nu 95%, ca în Suedia), statul ar câştiga 37,4 miliarde de euro din taxe şi impozite faţă de 34,8 miliarde de euro în plus. Atingerea nivelului din Suedia de conformare ar semnifica venituri suplimentare de 10 miliarde de euro. Calculele sunt făcute luând în considerare date statistice oficiale care arată că în România contribuţia taxelor şi impozitelor la formarea PIB este de 30%.
Ce ar trebui să facă statul?
Bazându-se pe modelul suedez de colectare a taxelor, specialiştii PWC propun câteva măsuri. Peter de Ruiter afirmă însă că astfel de propuneri tot au fost făcute în ultimii ani, dar nu s-a schimbat nimic. „E al cincilea raport pe care îl facem şi nu vedem schimbări radicale”, spune acesta. Oficialii PWC subliniază că nu pun în discuţie actualul nivel al taxelor şi impozitelor. „Sunt câteva măsuri care pot fi adoptate. Una care ar ajuta conformarea fiscală ar fi adoptarea sistemului electronic de depunere a declaraţiilor. Impozitele şi contribuţiile sociale trebuie să fie colectate de aceleaşi entităţi, spre exemplu ANAF. Se poate reduce numărul de plăţi (adică în loc să se plătească un impozit de 12 ori pe an acesta poate fi achitat o dată sau de două ori). Contribuţii de genul 0,21% pot fi comasate cu altele”, afirmă de Ruiter. Simpla aplicare a acestor măsuri ar determina micşorarea orelor necesare plăţii taxelor de la 222 la 186, ar micşora numărul de plăţi de la 113 la 11 şi ar propulsa România aproape 100 de locuri în faţă într-un clasament la uşurinţa plăţii taxelor.
Pe ultimul loc în UE
România a coborât anul trecut pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte uşurinţa unei companii de a plăti taxele şi a retrogradat două poziţii în topul mondial, de pe locul 149 pe 151, din 183 de state incluse într-un studiu anual al PricewaterhouseCoopers şi al Băncii Mondiale. „România se plasează în media europeană atât la nivelul numărului de ore necesare pentru conformare, cât şi al ratei totale de impozitare, dar are cele mai numeroase plăţi anuale din Uniunea Europeană şi de aceea se plasează, probabil, pe ultimul loc în privinţa uşurinţei de plată a taxelor”, a declarat Peter de Ruiter. Rata totală de impozitare a unei companii medii din România se plasează la 44,9%, ca urmare a contribuţiilor sociale ridicate, fiind uşor peste media din UE, de 44,2%, dar sub media mondială (47,8%), iar timpul necesar pregătirii documentaţiei, depunerii declaraţiilor şi plăţilor se ridică la 222 de ore, exact cât media UE. România are însă cele mai multe plăţi din UE, respectiv 113 operaţiuni, din care 84 se referă la contribuţiile sociale, în timp ce media UE este de 17 plăţi pe an, Suedia fiind cea mai bine plasată în topul global, cu două plăţi anuale. Indicatorul privind plăţile s-a deteriorat în România şi din cauza introducerii impozitului minim la începutul anului trecut. La nivel mondial, numai Ucraina are mai multe plăţi anuale decât România, respectiv 135 de operaţiuni.
