Activitatea caselor de schimb valutar presupune parcurgerea unei proceduri strict reglementate de lege, tocmai pentru a elimina evaziunea fiscală. Pentru a vedea cum sunt respectate dispoziţiile legale, am mers la zece puncte „exchange house” din Bucureşti – aparţinând unor companii cu mai multe puncte de lucru – şi am cerut să tranzacţionăm lei şi euro. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că doar una dintre aceste case de schimb valutar ne-a dat bon fiscal. Vânzătorii de la celelalte s-au făcut că plouă. Mai mult decât atât, comercianţii au încălcat principalele reguli din acest domeniu. Iată cum:
Formularul de informare
În primul rând, clienţii trebuie să primească, înainte ca tranzacţia să aibă loc, un formular de informare asupra cursului de schimb pentru moneda pe care o doreşte. „Pe acel formular, clientul trebuie să găsească date despre schimbul valutar pe care trebuie să îl facă. Informaţiile trebuie să fie identice cu cele afişate pe panoul exterior şi pe un afiş A4 din interiorul biroului”, ne-a explicat Samuel Calotă, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului.
Nici o casă de schimb valutar dintre cele incluse în investigaţia noastră nu a respectat această obligaţie. Prima noastră destinaţie a fost una dintre unităţile societăţii Transfer Exchange (care are aproape 60 de puncte de lucru), aflată în Piaţa Moghioroş din Bucureşti. Am schimbat 20 de euro. Angajatul ne-a cerut bancnota, a privit-o, a numărat leii pe care ni-i datora şi ne-a înmânat suma fără să scoată, pe toată durata tranzacţiei, nici măcar un cuvânt.
La un alt birou, de data aceasta aparţinând firmei New Exchange (cu opt puncte de lucru în Bucureşti), amplasat într-un complex comercial din sectorul 6, lucrurile s-au desfăşurat aproape similar. Aici am schimbat 50 de euro. Vânzătoarea a luat banii, a numărat leii şi tranzacţia s-a încheiat. „N-am nevoie de bon şi de astea, nu?”, am întrebat. Primul răspuns al fetei de la ghişeu a fost: „Nu”. Apoi, realizând că ar putea fi o capcană, a revenit: „Dacă vreţi bon…” şi ne-a privit întrebătoare. Aşadar, nici vorbă de formular cu informaţii.
Formularul de acceptare a tranzacţiei
O a doua prevedere obligatorie este chiar mai importantă decât prima pentru ca tranzacţia să fie considerată legală. „După ce se hotărăşte să facă schimbul valutar, clientul semnează un formular de acceptare a tranzacţiei, îl înmânează vânzătorului şi totodată oferă un act de identitate şi suma pe care doreşte să o tranzacţioneze. Vânzătorul este obligat să-i dea un buletin de schimb valutar, pe care trebuie să se regăsească acelaşi curs valutar. Clientul semnează buletinul şi primeşte contravaloarea valutei”, ne-a explicat Samuel Calotă.
Nici această regulă nu este respectată. La casa de schimb valutar de pe Calea Moşilor, aparţinând tot companiei Transfer Exchange, am dorit, de data aceasta, să cumpărăm 30 de euro. „Cât vă datorez?”, am întrebat. „128 de lei”, ne-a răspuns tânăra aflată în spatele geamului securizat. Am dat banii româneşti, i-am primit pe cei europeni şi gata, schimbul s-a încheiat.
Chiar dacă uneori încearcă să respecte măcar la minimum reglementările legale, unii angajaţi ai birourilor exchange nu refuză să devină „complici” la încălcarea legii.
Reporter: 20 de euro aş vrea să schimb şi eu.
V.: 20 de euro, da?
R.: Da. Nu mai bateţi bon în casă, că n-am buletinul la mine.
V.: OK.
Actul de identitate – obligatoriu
Aici intervine cea de-a treia neregulă constatată frecvent pe această piaţă. Orice tranzacţie de schimb valutar nu se poate realiza dacă potenţialul client nu prezintă buletinul de identitate sau paşaportul. „Orice tranzacţie care se efectuează la o casă de schimb valutar se face doar pe baza buletinului de indentitate sau pe baza paşaportului. Este interzis altfel, deoarece este contrar legii”, avertizează vicepreşedintele ANPC. Un avertisment care evident nu sperie pe nimeni.
Din nou în teren, la o casă de schimb valutar de pe Calea Vitan. Solicităm lei contra euro. „Un buletin aveţi?”, ne surprinde dorinţa vânzătoarei de a respecta legea. „N-avem”, răspundem. „Numele”, insistă ea. „Nu ne mai trebuie bon”, răspundem. Dorinţa tinerei de a fi corectă se termină aici. Deşi noi nu prezentăm nici un act, tranzacţia este încheiată ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
O altă unitate, de pe Bulevardul Magheru de această dată, în centrul Capitalei. Ne prezentăm ca turişti străini, veniţi în vizită în România tocmai din Suedia. Avem nevoie de lei şi angajatul biroului ni-i oferă fără nici o reţinere.
Reporter: Pot să schimb 30 de euro?
V.: Da.
R.: Dar nu am o carte de identitate, e la hotel, e vreo problemă?
V.: Nu.
Legile sunt aşadar încălcate frecvent de casele de schimb valutar. Asta, chiar dacă numai în acest an s-au acordat amenzi substanţiale în acest domeniu.
Economia neagră, cât o treime din bugetul ţării
46 miliarde euro reprezintă contravaloarea economiei negre din România, potrivit unui studiu al Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, realizat la începutul anului. Ţara noastră se află pe primele locuri din Europa la acest capitol, evaziunea fiscală ajungând la o treime din Produsul Intern Brut al ţării noastre. O evaluare a companiei de consultanţă AT Kearney arată că la nivelul României pierderile la bugetul de asigurări sociale, înregistrate din cauza evaziunii fiscale, sunt de 7 miliarde euro anual.
Din cele zece case de schimb valutar testate de reporterii României Libere, doar una singură a eliberat bon fiscal.
(Mulţumim www.microbest.ro pentru furnizarea echipamentelor cu care s-a realizat materialul video.)