Criticul american Randy Gener a ţinut la Bucureşti o autentică lecţie de istorie a music-hall-ului. În demersul său „profesoral”, a folosit ca „material didactic” doi mari artişti de pe Broadway: regizorul Michael John LaChiusa şi actorul Jose Llana.
Conferinţa, susţinută în cadrul Festivalului Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă”, s-a transformat foarte repede într-un adevărat show, criticul şi artiştii întrecându-se în poveşti şi mărturii care de care mai simpatice. „Orice artist îşi doreşte să lucreze pe Broadway ca să câştige banii necesari ca după aceea să poată lucra ceea ce îi place cu adevărat”, a declarat tenorul Jose Llana. „Broadway-ul e o mare industrie, o afacere, totul e comerţ. Money-money-money-money. Arta adevărată însă nu se face acolo, ci off-Broadway, off-off-Broadway şi, cel mai adesea, off-off-off-Broad-way”, a mai spus interpretul.
„Spectacolul muzical este un animal cu trei capete”
La rândul său, compozitorul, libretistul şi regizorul american de origine italiană Michael John LaChiusa, creatorul unora dintre cele mai nonconformiste şi controversate music-hall-uri, printre care „Marie Christine”, o rescriere modernă a tragediei antice „Medeea”, într-o poveste transplantată în Louisiana secolului XIX, „Bernarda Alba” şi montarea romanului lui Marquez „Cronica unei morţi anunţate”, în forma inedită a unui music-hall, a făcut o „disecţie” a spectacolului muzical pentru cei prezenţi la conferinţă: „Spectacolul muzical este un animal cu trei capete. Ce spun eu trei capete? E de fapt vorba de trei animale într-unul singur. Şarpele din el susură: eu sunt de fapt dans-s-s. Capul de capră se înfurie şi-şi cere drepturile: cum adică? Eu sunt o piesă de teatru. Şi atunci vine capul de câine şi pune capac la toate: sunt muzică şi nimic altceva. De aceea este atât de greu să pui în scenă un muzical. Plus că de cele mai multe ori se luptă pentru întâietate şi artiştii implicaţi.
Şarpelui îi corespunde coregraful, caprei textierul şi câinele compozitorului, fiecare cu un ego uriaş. De‑aia-mi place mie să fiu şi libretist, şi compozitor, şi regizor. Bine, din păcate, pe Broadway mai există unul, mai rău decât toţi care se numeşte producător şi care mai are uneori şi pretenţia să fie trecut pe afiş în calitate de «autor» pentru simplul motiv că el a dat banii”, a comentat LaChiusa, care a luat la viaţa lui o serie de premii pentru toate cele trei „meserii” mai sus menţionate. „Opereta clasică era clar împărţită: un cântecel, un dialog vesel şi fuga-fuguţa un dans. Şi apoi iar un cântecel, un dialog, un dans şi tot aşa. Asta nu funcţionează în music-hall. Dacă e atât de previzibil înseamnă că e un musical foarte prost. Toate cele trei lucruri, textul, muzica şi coregrafia, trebuie să fie foarte bune, dar să nu se devoreze unul pe celălalt şi nici să nu apară când te aştepţi. Dansul şi muzica trebuie să ducă practic povestea înainte, nu să o oprească din loc în loc”, a mai adăugat Michael John LaChiusa.
„Vreau să dedic o operetă papanaşilor”
Trecând la lucrurile mai pământeşti, regizorul care a spus acum câţiva ani că trebuie să plece de la New York pentru că este „pur şi simplu prea deştept pentru oraşul ăsta în care nu poţi face artă autentică” a dovedit că ştie o mulţime de lucruri despre ţara noastră: „România mi-a dat trei subiecte pentru viitoarele mele compoziţii: voi compune o operetă pentru papanaşi, care sunt o «invenţie» divină, voi scrie un music-hall pentru felurile principale ale bucătăriei româneşti care m-a răsfăţat zilele astea, pentru cârnaţi mai ales, şi voi face şi un spectacol cu temă socială pe care l-aş putea numi «Bucureştiul, oraşul balcoanelor». Acesta va fi dedicat balcoanelor care au jucat un rol important în revoluţia din decembrie 1989. Acţiunea se va petrece chiar în acele zile în care l-aţi dat jos pe Ceauşescu. Personajul principal va fi un cântăreţ de operetă care participă la revoluţie.
Vedeţi, am deja scriptul în minte”. Michael John LaChiusa, multiplu nominalizat la premiile Tony (la un moment dat, un singur spectacol, „The Wild Party”, avea nu mai puţin de 7 nominalizări, în timp ce „Hello Again” a primit 10 nominalizări la Drama Desk Awards) şi premiat cu Emmy, a dovedit că, în ciuda faptului că este un artist autodidact, are o vastă cultură. Ştia inclusiv faptul că întemeietorul music-hall-ului a fost Avram Goldfaden, artist care şi-a început cariera la Iaşi, la teatrul numit „Pomul verde”, lăudat într-o cronică dramatică a vremii de însuşi Eminescu, după care s-a mutat la New York, unde a „emigrat” cu tot cu arta sa, fiind practic părintele spectacolului muzical care avea să aducă faimă oraşului. „Broadway-ul habar n‑are cât de mult datorează ţării voastre”, a adăugat el.
