În cultura noastră, mass-media sunt pline de cele mai recente ştiri despre vedete, bârfe şi scandaluri. Iar oamenii nu se satură de aceste informaţii deoarece sunt fascinaţi de viaţa de zi cu zi a vedetelor.
Dar obsesia pentru stilul de viaţă al celor bogaţi şi celebri nu este un fenomen ce caracterizează societatea modernă, ci a fost prezent în istoria omenirii încă din lumea antică. Autorul american Tom Payner creează în cartea sa – „Fame” – o paralelă între lumea vedetelor de azi şi civilizaţiile antice precum grecii, romanii şi azteci. El spune că acest cult al celebrităţii a fost creat datorită unei necesităţi primare a oamenilor, dorinţa de a ridica un om la nivelul unui erou mitic doar pentru a-i urmări distrugerea.
Primele vedete
Primele celebrităţi din istoria omenirii au apărut în Grecia Antică sub forma zeilor. Oamenii de atunci credeau că zeii au o influenţă directă asupra vieţilor lor şi de aceea era important ca ei să cunoască fiecare aspect din viaţa divinităţilor. Ei au început să răspândească informaţii despre aceste vedete, iar treptat miturile au început să fie create. Zeii erau cunoscuţi peste tot datorită statuilor şi templelor numite după ei şi sărbătorilor ţinute în onoarea lor. Cu alte cuvinte, ei erau precum vedetele din ziua de azi şi aveau o promovare foarte bună.
Vedetă prin sacrificiu
În viziunea lui Payne, vedetele de azi se aseamănă cu martirii creştini, care ştiau că vor atrage mulţimile la execuţiile lor şi de aceea îşi acceptau moartea. Prin acest sacrificiu, ei reuşeau să obţină glorie şi răspândirea mesajului religios. Chiar şi căderea lui Britney Spears pare să aibă un precedent în Antichitate prin mitul Iphigeniei, care a fost sacrificată de tatăl său pentru ca navele greceşti să poată naviga spre Troia. Atât povestea virginei din Antichitate, cât şi cea a cântăreţei pop din prezent arată că oamenii au dorit întotdeauna să fie complici la distrugerea lor, spune Payne.
Fără cale de mijloc
Între celebritate şi viaţa în anonimat a unui om obişnuit nu există nici o cale de mijloc. Un erou este menit fie să dispară atunci când faima sa a atins apogeul, fie să îşi dezamăgească fanii. Un exemplu este eroul războiului troian, Ahile, care a avut de ales între o viaţă lungă ca un om obişnuit sau o existenţă scurtă, dar plină de glorie. Varianta aleasă de Ahile, celebritatea cu preţul vieţii, este şi preferata societăţii moderne, capabilă să ridice o vedetă la statusul unui erou mitic după moartea sa. Gândiţi-vă la Marilyn Monroe, Kurt Cobain sau Heath Ledger. Deşi viaţa unei celebrităţi are multe dezavantaje, cum ar fi pierderea intimităţii sau chiar o moarte precoce, oamenii au fost întotdeauna atraşi de obţinerea statutului de vedetă.
Acest fenomen se datorează, în primul rând, stilului de viaţă pe care starurile îl au. În legenda lui Faust, doctorul acceptă să îşi vândă sufletul diavolului, dar obţine în schimb 24 de ani în care fiecare dorinţă îi este îndeplinită. Iar în zilele noastre MTV le permite vedetelor care apar în emisiunile lor să se distreze unde şi cât vor ele. Desigur că acest mod de viaţă nu este gratis, el are un preţ: autodistrugerea în faţă camerei, de care postul de televiziune va profita din plin. Promisiunea imortalităţii este o altă tentaţie, spune Payne. Chiar înainte de a muri, Iphigenia îi spune mamei sale că va deveni faimoasă din cauza ei. Iar Elvis Presley şi Michael Jackson încă mai trăiesc, datorită statutului pe care l-au obţinut în timpul vieţii.
