Liderul PSD Victor Ponta critică pe blogul său editorialele virulente la adresa sa scrise de Mircea Mihăieş şi Mircea Cărtărescu, informează NewsIn.
Ponta spune despre aceştia că sunt „intelectuali ai Fuhrerului”, iar limbajul lor e demn de propagandiştii nazişti Alfred Rosenberg şi Josef Goebbels.
Ponta îşi provoacă cititorii să ghicească cine a scris cele două editoriale din care el a selectat pasajele cu cele mai violente exprimări de limbaj. În primul articol invocat de Ponta sunt prezente expresii precum „amestec infantil de bolşevism cu breton”, „conceptul politic definitoriu – trădarea”, sau „a murdarit cu bacilul mogulizării blazonul ferfeniţă”. Iar cel de-al doilea editorial conţine expresii de genul: „produs nesărat al nomenclaturismului la a treia generaţie”, „cel mai prost demagog, cel mai cusut cu aţă albă”, „reprezentantul cel mai sfruntat al îmbogăţiţilor”, sau „odios, periculos şi redutabil în felul său”.
„Bun, sunt convins că imediat o să spuneţi: cei doi autori sunt faimoşii propagandişti nazişti (intelectuali în felul lor) Alfred Rosenberg şi Josef Goebbels; articolele au fost scrise în perioada interbelică în cotidianul NSDAP Volkischer Beobachter; se referă evident la evrei şi comunişti, duşmanii lor cărora se pregăteau să le aplice soluţia finală!”, scrie Ponta, care dezvăluie apoi că editorialele respective au apărut într-un cotidian central şi se referă la el şi tangenţial la Ion Iliescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu.
„Ei bine greşiţi dacă spuneţi asta, dar nu sunteţi totuşi departe de adevăr, un adevăr din păcate românesc, din păcate actual! Vă spun eu exact – este vorba de domnii intelectuali de marcă Mircea Mihăieş (primul text) şi Mircea Cărtărescu (al doilea – ştiţi dvs, preferatul Preşedintelui, cel cu ). Iar ziarul este , săptămâna aceasta, la care cei doi domni rafinaţi sunt ! Şi nu, nu e vorba despre evrei sărmanii, ci despre mine, un biet politician, despre Iliescu, Geoană, Antonescu – toţi duşmani care trebuie striviţi ca nişte năpârci, nu?”, dezăluie Ponta.
Social-democratul spune că un asemenea limbaj îi aduce aminte de Germania nazistă, când intelectualii erau înregimentaţi pentru a-l sluji pe Hitler şi compară Institutul Cultural Român de azi (unde Mircea Mihăieş este vicepreşedinte) cu „Uniunea de luptă pentru cultura germană”, o instituţie de propagandă. „Prima constatare e mai degrabă de natură filosofică – evident că oamenii nu se schimbă în esenţa lor, pot fi şi acum şi aici la fel de dominaţi de ura iraţională, de lăcomie sau de divinizare a unor conducători fetişizaţi, ca şi în urma cu 80 de ani! Nimic nou, dar să nu ne iluzionăm că ne-am vindecat cumva! Iar faptul că acum avem un Institut Cultural plătit gras din bani publici ca să lupte cu odioasa Opoziţie a mogulilor şi a politicienilor aserviţi lor, nici asta nu-i nou; în Germania în 1929 Rosenberg a înfiinţat , care, printre epurări şi atacuri propagandistice se ocupa de arderea publică a cărţilor lui Freud sau Remarque!”, mai scrie Victor Ponta.
Pesedistul mărturiseşte că ceea ce îl intrigă cu adevărat în aceste articole este motivul pentru care este atât de atacat de intelectualii preşedintelui şi se întreabă dacă nu cumva aceştia „trag cu arme nucleare într-un biet şoarece”. „Ceea ce însă cred că este mai important este să înţeleg ce anume a declanşat această ură evident de sorginte şi de exprimare nazistă? Dacă eu sunt aşa de ticălos şi amărât, dacă tot poporul mă detestă pentru că îl supăr pe Fuhrer, cum pot eu să-l împiedic în lupta necontenită pentru a face bine ţării chiar împotriva voinţei generale (ştiţi că seamănă extraordinar cum vrea Băsescu să ne facă bine cu forţa iar noi nu apreciem acest bine din cauza duşmanilor – exact la fel zicea şi Hitler)? Merit eu atâta atenţie din partea intelectualilor Fuhrerului? Nu trag cu arme nucleare într-un biet şoarece?”, se întreabă social-democratul, care îşi dă imediat răspunsul singur.
„Răspunsul este DA, se pare că merit acest efort conjugat. (…) Da, sunt un pericol aproape mortal pentru că nu am avut nicio legătură cu sistemul comunist; pentru că nu vreau să cad la pace, pentru că DNA nu poate să-mi găsească nimic în trecut, pentru că nu am vorbit la telefon cu mogulii pe care îi diabolizează Băsescu; pentru că nu i-am cerut şi nici nu o să-i cer niciodată nimic; pentru că nu mă are la mână cu nimic şi pentru că am tot ce-mi trebuie să duc o luptă dură şi de durată (mai ales timp)”, mai afirmă Ponta, care adaugă că probabil ceea ce a „scos din minţi întregul sistem” este faptul că a fost în stradă cu oamenii, că a fost primit, aplaudat şi nu linşat aşa „cum cerea democratic dl Cărtărescu”.
El se descrie apoi pe sine în termeni care să demonstreze că nu a avut nimic cu comunismul şi că încă de la începutul carierei sale politice a apărat democraţia. „Aveam doar 17 ani în Decembrie 1989, am fost pe strada aşa minor şi nu m-am dat după aceea mare revoluţionar, am fost un lider activ al elevilor în Piaţa Universităţii şi am vorbit mereu cu mândrie despre asta! Am participat direct, cu mintea şi concepţia mea, la scrierea unor legi care apără democraţia (măcar cea privind conflictul de interese, ca să nu menţionez Codul Penal şi cel de Procedură Penală). Iar ei toţi servesc un domn – da, Domnul Băsescu – despre care ştim cu toţii că a avut bani şi funcţii importante pe vremea lui Ceauşescu, că a servit Securitatea la Anvers când noi maâncam creveţi nord-coreeni şi că după 89 a tot suferit dintr-o funcţie publică în alta, dintr-o casă în alta (toate de la stat!)”, mai scrie Victor Ponta.
La final, el spune că apoi că este decis să-şi asume riscul de a fi atacat atât de dur. „Iar cu propagandiştii nazişti ai zilelor noastre, cu slugile zeloase, cu ucigaşii care fac pe naivii, cu fetele de la Băse-jugend ajunse şefe de Parlament şi, bineînţeles cu Fuhrerul lor – ca să folosesc o sintagmă de data asta comunistă – „, conchide liderul PSD.
Cele două editoriale
Nemulţumirea lui Ponta a fost provocată de două editoriale apărute în Evenimentul Zilei. În primul, scris de Mircea Mihăieş, intitulat „Ponta = Ilici + Chucky”, social-democratul este prezentat ca o combinaţie între Ion Iliescu şi Chucky, personajul unui film popular, în mai multe serii, despre o păpuşă, care capătă viaţă şi măcelăreşte o familie.
„În locul unei opoziţii credibile, capabile să asigure alternanţa la putere, Ponta a îngropat şi mai adânc pesedismul în mlaştina populismului cras şi-a minciunii agresive. Asemeni lui Antonescu în perioada când îl slugărea pe Geoană, a deprins obiceiul să urle cu ochii ieşiţi din orbite. Şi, precum Iliescu pe vremea fesenismului, a descoperit arta ameninţării, a şantajului şi a cotonogelii. Îl priveşti şi te întrebi: . Mai rău decât toate acestea: lui Ponta i-a intrat frica în oase. Deşi i s-a spus – aşa cum, cu patru ani înainte, i se spusese şi lui Geoană – că are o singură şansă de a supravieţui la conducerea PSD, şi anume, prin îndepărtarea de Iliescu şi Năstase, s-a ploconit imediat la picioarele ultimului cneaz bolşevic al Europei. Numai cine n-a văzut luciul şiret- răutăcios din căutătura lui Ion Ilici Iliescu n-a înţeles ce-l aşteaptă pe vremelnicul învingător al disperării de stat şi de partid. Am urmărit amuzat tacticoşenia sforarului stalinist, întrebându-mă când îi va sări la beregată. Ca să-i adoarmă vigilenţa, Iliescu s-a retras în subteranele conspiraţiei, lăsându-l să se acopere de ridicol. Ceea ce Ponta a făcut cu asupra de măsură. Cea mai hilară fază a fost aceea în care a încercat să-i ia faţa lui Crin Antonescu. Timorat şi ageamiu, Ponta a copiat la milimetru grimasele lui „Chucky”, fără să-i reuşească totuşi volutele demagogice ale fostului luntraş din Deltă”, scria Mihăieş.
Celălalt editorial despre Ponta se intitulează „Un costum gol în fruntea mulţimii” şi este scris de Mircea Cărtărescu. „Este de neînţeles cum PSD-ul însuşi îl rabdă pe Ponta în fruntea lui, afară numai dacă nu-l cred un inofensiv om de paie al puternicilor din umbră. După ce epocile Iliescu şi Năstase s-au dus, acest partid, altădată măcar odios, periculos, redutabil în felul său, a ajuns pe mâinile unor marionete de care te-apucă râsu’-plânsu’. Cum era să fie preşedinte, astăzi, Geoană, cu sprijinul inconştienţilor de liberali? Gafele lui Cioroianu în politica externă ar fi fost azi exemple de înţelepciune faţă de ce-ar fi făcut acest Pinocchio de Dâmboviţa. Dar şi mai grotesc ar fi să ne pricopsim cu Ponta. Geoană are măcar ceva ingenuu, el chiar crede în vrăjitoria flăcării violet, el chiar a ţopăit sincer, ca un copil, când s-a crezut preşedinte. Ponta ar fi anomia întruchipată, vidul în costum Armani. În „Omul invizibil” vezi un costum fără nimeni în el care se mişcă şi vorbeşte. Te uiţi pe mâneci: nimic. Te uiţi prin gaura gulerului: nimeni. Ăsta e Ponta, un costum gol în fruntea unui partid de coropişniţe”, opina Cărtărescu despre liderul PSD.
