Arhitectul american Michael Reynolds construieşte case din gunoaie şi deşeuri. După ce a luptat o viaţă cu sistemul, a reuşit să îşi legalizeze munca şi a pus bazele bioarhitecturii.
Din 1970, Michael Reynolds a proiectat şi contruit „Earthships”- case autonome, alcătuite din materiale naturale şi reciclate. Deşi e poate impresia pe care o lasă, casele construite din gunoaie nu sunt nici urâte, nici fragile şi nici simple improvizaţii, scrie revista eco „The Ecologist”.
Locuinţele construite de Reynolds arată de parcă ar fi nave extraterestre, sunt descrise ca „frumoase” şi „magice”- o a opta minune a lumi. În plus, sunt suficient de solide ca să reziste la cutremure de 9 grade pe scara Richter.
Reynolds crede că sticlele, cauciucurile şi cutiile de metal sunt „resurse naturale”. „De excemplu, cauciucurile. Le găseşti peste tot pe planetă. În oraşe, unde sunt magazine care te plătesc ca să scape de cele uzate. În zonele nedezvoltate sunt lăsate pe pământ, pur şi simplu”, spune arhitectul.
Arhitectul a construit prima casă din gunoaie în deşertul din New Mexico, acum mai bine de 30 de ani şi este încă în picioare. În comunitatea mică din Taos, unde locuieşte, arhitectul şi echipa lui au construit mai mult de 60 astfel de case. Au primit cereri din toată lumea. În prezent, se găsesc Earthships pe întreg teritoriul Statelor Unite, precum şi în multe ţări din Europa.
Earthships, locuinţele autonome
După mai mult de trei decenii de perfecţionare a tehnicii, Reynolds spune că este abia la suprafaţa minei de aur pe care a descoperit-o. Ce este de nepreţuit la aceste case este autonomia. Poţi să trăieşti în ele, fără electricitate, fără gaze sau alimentare cu apă curentă. Cu toate astea, locuitorii se simt bine. „Sunt -18 grade Celsius afară când mă trezesc. Înăuntru, temperatura este de 21 de grade”, spune Reynolds.
„Cărămizile” unui Earthship sunt cauciucuri de maşină umplute cu pământ. La baza lor este conceptul de masă termală- materialele care răcesc şi încălzesc locuinţele. În zilele însorite, căldura emanată de soare este absorbită şi reţinută de pereţii casei.
Pe dinăuntru, sunt şi pereţi făcuţi din beton sau noroi, cu sticle sau cutii de metal pe post de cărămizi. Earthships folosesc electricitatea produsă de soare şi vânt şi au canalizare şi sistem de irigaţii.
„Casele acestea se ocupă de fiecare aspect al vieţii tale şi ţi-l pun în mâini. O familie formată din patru persoane ar putea să trăiască aici fără să meargă la cumpărături”, spune Reynolds. Casele au spaţii incluse pentru cultivarea legumelor, cu ajutorul unui sistem de irigaţie.
Cum este să trăieşti într-o astfel de locuinţă? Este o experienţă care „îţi oferă putere. Te pune în contact direct cu sursele: energie, apă, căldură. Te face mai capabil să ai grijă de tine. Nu mai eşti atât de vulnerabil”, crede Reynolds.
Rebelul care a inovat arhitectura
Într-un documentar din 2007, „Garbage Warrior” (Luptătorul cu gunoaiele), regizorul Oliver Hodge urmărea să-i aducă un omagiu arhitectului şi muncii lui. „A fost un proces lung şi înşelător.”, consideră Reynolds.
„Problema o reprezintă toate procedurile birocratice, reglementările legale şi regulamentele. Oamenii încep să conştientizeze că peste tot în lumea civilizată avem reguli şi legi ca să apere oamenii şi tocmai ele îi împiedică să evolueze. Trebuie să schimbăm radical felul în care construim acum.”
Arhitectul crede că locuinţele lui sunt o soluţie şi indică o direcţie pentru umanitate. Construirea lor a însemnat „încălcarea tuturor regulilor”. Deşi a urmat o şcoală de arhitectură rigidă, a fost întotdeauna un rebel, scrie „The Ecologist”. „Tot ceea ce am făcut a fost radical.” Drept urmare, i s-a retras licenţa de arhitect către sfârşitul anilor ’90. Tot ceea ce a realizat era considerat în afara „construcţiilor legale”.
Mai târziu, casele Earthship au putut fi construite datorită unor scăpări din lege. Totuşi, Reynolds şi-a dat seama că trebuie să joace după reguli. I-a luat şapte ani ca să pună la punct proiectele şi să-şi redeschidă şantierul, în 2004. Chiar şi aşa, a pierdut dreptul să experimenteze şi să facă inovaţii. Nu era nici o evoluţie.
Reynolds îşi dorea un loc în care să experimenteze. Şi-a dat seama că este nevoie de o modificare a legii, ca să permită testarea acestor case. „Uneori, ca să te lupţi cu sistemul, trebuie să intri în el, să fii o parte din sistem”, spune arhitectul.
I-a luat trei ani şi jumătate ca să scrie o lege, să o facă acceptată în New Mexico şi să-i convingă pe guvernatori să o semneze. În 2007, şantierul lui pentru teste a fost aprobat de legislaţie.
„Bioarhitectura”: mai mult decât nişte colibe
Dacă în SUA a trebuit să implore ca să i se permită să construiască, în alte părţi ale lumii, casele lui au fost primite cu braţele deschise. În 2005, Reynolds şi echipa lui au fost invitaţi pe insulele Andaman, afectate de tsunami. Acolo, a introdus conceptul de adăpost costruit doar din materiale locale, capabil să reziste la un cutremur de 9 grade pe scara Richter şi i-a învăţat pe autohtoni cum să le construiască. „S-au implicat cu totul în acest proiect. Când totul este nimicit, oamenii cred în noile idei care ar putea să le salveze viaţa.”, spune Reynolds.
Ironic, când Consiliul Arhitecţilor din Statele Unite a auzit despre munca lui, a fost invitat să aplice pentru recuperarea licenţei.
Reynolds îşi consideră meseria „bioarhitectură”, un cuvânt pe care l-a inventat în urmă cu zece ani, ca să definească o profesie bazată pe arhitectură, biologie şi fizică. De-a lungul anilor, comunitatea arhitecţilor l-a privit ca pe un idiot, incompetent, nebun, visător şi chiar escroc, spune el. „Am speriat mulţi oameni. Construiam din gunoi. Percepţia oamenilor asupra muncii mele începe să se schimbe. Acum, ei înţeleg că este un material de construcţie bun.”
Îşi aminteşte că, la început, făcea greşeli. A fost cazul unui scriitor care locuia într-una din case şi maşina de scris i s-a topit. Uneori, era prea cald sau prea frig înăuntru. „Mă bucur că n-am omorât pe nimeni. Au fost locuinţe experimentale. Unele lucruri nu merg, iar altele se îmbunătăţesc.”, spune arhitectul.
Reynolds îşi propune să construiască în fiecare oraş o casă eco. „Nu este doar un adăpost. Construim o maşinărie care încălzeşte şi răceşte, are propria lui canalizare. Mai întâi, oferi prototipul pe care îl pot reproduce.”
Cele mai noi Earthship au televizoare cu plasmă şi conexiune la internet. Arhitectul spune că asta îşi doresc oamenii şi demonstrează că nu sunt doar nişte colibe. Au până şi duşuri cu apă fierbinte şi băi.
Climatele diferite influenţează aspectul locuinţelor. O casă din Europa va fi foarte convenţională. „Nu contează cum arată, ci cum funcţionează.”, crede arhitectul. „Trebuie să le oferim oamenilor o modalitate care să le permită să aibă grijă de ei.”
În 2010, arhitectul Michael Reynolds s-a implicat în refacerea Haiti-ului. El şi-a propus să construiască un sat întreg cu case făcute din cauciucuri de maşină, scrie Inhabitant.com. El a dotat locuinţele cu un sistem de colectare a apei de ploaie, energie solară, canalizare şi sistem de irigaţii, pentru creşterea plantelor.
