Hergheliile cu cai de rasă au devenit nerentabile, după ce Guvernul a eliminat subvenţiile pe care le primeau proprietarii.
Criza economică a avut efecte devastatoare asupra proprietarilor de herghelii de cai de rasă din Transilvania. Din cauza lipsei banilor, mulţi proprietari şi-au vândut caii. Cei mai mulţi cumpărători sunt cei din străinătate, aşa că mulţi cai de mare valoare genetică şi sportivă au părăsit România, vânduţi pe nişte preţuri derizorii. Există şi herghelii unde caii sunt îngrijiţi sub standarde, tot din cauza lipsei banilor. Însă mai există şi câteva oaze de normalitate, reprezentate de hergheliile din Jucu, Beclean ori de micile ferme de cai din satele care aparţin comunei Sânpaul.
Sărăcie tot mai accentuată
Profesorul Iancu Morar, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj şi preşedinte al Asociaţiei Medicilor Veterinari Ecvini din România, spune că „sărăcia şi neglijenţa au afectat grav cele câteva herghelii din România care au cai de rasă pentru sport”. Mulţi dintre proprietarii de herghelii spun că sunt nevoiţi să renunţe la cai, deoarece nu mai au bani ca să îi întreţină. Chiar dacă hergheliile sunt tot mai greu de întreţinut, ca valoare sportivă şi financiară însă, caii de rasă din România pot fi comparaţi fără probleme cu cei cu care se înfruntă în arene la marile competiţii hipice internaţionale, spune profesorul Iancu Morar.
Supravieţuitorii
În Transilvania, au supravieţuit hergheliile din Jucu, din Beclean şi din Sâmbăta, care au primit statutul de herghelii naţionale în perioada comunistă. Restul cailor din România au pierit în ceea ce medicii veterinari numesc progromul cailor. Este vorba de exterminarea cailor, decisă de autorităţile comuniste, ca parte a programului de mecanizare a agriculturii, spune medicul Iancu Morar.
„Pionierii” din Sânpaul
În schimb, există şi investitori care vor să reziste încercărilor crizei. Aşa ar fi trei oameni de afaceri care au creat mici ferme de cai de rasă în comuna clujeană Sânpaul. Primarul Ovidiu Colceriu spune că, pe teritoriul comunei, există trei astfel de ferme cu cai de rasă. „În satul Sumurduc, avem o fermă cu până la 15 cai masivi, de tracţiune, de rasă belgiană. Ferma îi aparţine unui crescător pasionat, domnul Radu Tonea, care susţine acest nucleu de cai de rasă cu preţul unor eforturi care merită să fie lăudate”. De asemenea, în satul Mihăieşti există un grup de până în 12 cai de rasă destinaţi curselor. Ferma îi aparţine Viorelei Măluşel. Este vorba de fiica fostului preşedinte al echipei de fotbal Unirea Alba Iulia Ioan Măluşel. Ferma Viorelei Măluşel serveşte, deopotrivă, drept pensiune clujenilor pasionaţi de hipism, dar care nu au posibilitatea să îşi crească şi să îşi îngrijească în oraş caii proprii. Cea de-a treia fermă este de cai destinaţi săriturilor. Ea îi aparţine investitorului Titus Runcan, în satul Topa. „Este o fermă cu cai deosebiţi. În prezent, caii domnului Runcan participă inclusiv la concursuri hipice din străinătate”, spune primarul Ovidiu Colceriu. El afirmă că promovarea pe care aceste ferme de cai de rasă o aduc comunei este una care poate reprezenta baza unui turism destinat iubitorilor de sporturi ecvestre.
Conferenţiarul universitar Ian-cu Morar, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, atrage însă atenţia asupra faptului că proprietarii fermelor de cai au nevoie de sprijinul autorităţilor pentru a putea supravieţui pe termen lung. „Până acum, un ajutor important era reprezentat de subvenţiile pe care le plătea statul. Acum, subvenţiile au fost eliminate, iar veniturile acestor ferme au scăzut dramatic. Desigur, proprietarii mai fac câte o montă, mai vând câte un mânz, dacă au cui. Însă piaţa de cai de rasă stagnează de la începerea crizei economice. De aceea, este extrem de important ca autorităţile să îi sprijine pe cei care au investit în acest domeniu”, a spus Morar, care este şi preşedintele Asociaţiei Medicilor Veterinari Ecvini din România.
Interes scăzut
Supravieţuirea hergheliilor de cai de rasă este pusă sub semnul întrebării şi pentru că interesul publicului este tot mai scăzut. În acest context, mulţi dintre oamenii de afaceri ezită să investească în cai. Şi asta, pentru că au ajuns la concluzia că creşterea cailor de rasă este o afacere care merge, deocamdată, în pierdere.
