Cei mai agresivi interlocutori sunt, de departe, membrii și susținătorii PSD. Motivul: când nu te duce mintea și nu ai argumente pentru o discuție, sari la bătaie sau începi să înjuri. Vorba rapsodului Florin Maimuță: „Pumnii mei minte nu are/ Sparge tot ce-i stă în cale“.
Discursul mincinos și compulsiv al urii este dus pe cele mai abjecte culmi de capete netede atât la exterior, cât și la interior, de tinichigii de drept sau karatiști complexați care se visează Van Damme.
Astfel de oameni nu pot fi parteneri de dialog pentru că ei vin să-și propage aberațiile și minciunile cu titlu de adevăr absolut. Nu pot fi contraziși, nu poți avea altă părere pentru că ei sunt convinși că știu tot în prostia lor suficientă. Probabil au suferit când erau mici, poate colegii le mâncau sandvișurile și îi încuiau în dulapul cu haine, nu putem ști exact ce-i face acum să se simtă victorioși dacă jignesc o femeie sau lovesc pe oricine nu le poate opune rezistență.
Nu m-ar mira să aflăm că vreunul dintre vajnicii lătrători de partid își bate nevasta, așa de control, apoi îi cumpără vreo blană ca s-o împace. Orice asemănare cu o situație reală nu e deloc întâmplătoare.
În spatele lor vine eșalonul doi, al cavalerilor prostiei. Ei susțin orice pumn dat unuia mai slab, orice înjurătură la adresa persoanelor pe care le antipatizează în primul rând pentru că-și dau seama că nu le fac față din punct de vedere intelectual.
Dacă victima lui Palada era Mike Tyson care tocmai agresa pe cineva, aș fi înțeles cât de cât susținerea. Doar că, într-un astfel de scenariu, Palada ar fi recunoscut public că n-a văzut nimic și că Tyson de fapt ajuta pe cineva să treacă strada. Cam aceeași bărbăție au cei care susțin lovirea unei persoane aflate în evidentă inferioritate.
Aceiași intelectuali se plâng apoi că e plin de neamuri proaste pe stradă, că-s multe maimuțe la volan și tot așa. Apoi se enervează crunt și vorbesc despre anii ’50 când le sunt devoalate furăciunile din contractele cu statul. Și tot ei se plâng de vrajba dintre noi.
Urmează valul trei, cel al imbecililor de Facebook.
Îi știți, ăia care dețin mereu adevărul-adevărat, care știu ei mai bine, iar toți ceilalți nu vor decât să le fure ajutoarele sociale sau alte pomeni și șpăgi aruncate pe jos de ăi mai grei.
Și dacă tuturor acestor bătăuși închipuiți nu le mai încap mușchii sub piele, există cluburi și competiții organizate unde se pot confrunta cu parteneri pe măsură. Dar trebuie să știe că sportul de performanță nu este pentru șobolani.
În aceste condiții, n-ar mai trebui să ne mire că un Pop interzice Gazeta Matematică în școli. Votanții lor știu aprioric cum stă treaba cu matematica, articolele hotărâte sau mai puțin hotărâte. Ei n-au nevoie să citească toate prostiile astea într-un manual, pentru că pot să scuipe sau să dea cu pumnul și fără.
Data viitoare când vom mai merge la vot, trebuie să ne gândim și la această față violentă a prostiei, altfel ne vom merita soarta.
