La 20 ani, FNT se sărbătoreşte cu „delicatese” precum Warlikowski, Castellucci şi Andrei Şerban. „Nota de plată” a festivalului se ridică la 550.000 de euro.
În ciuda crizei financiare care atacă fenomenul cultural din toate părţile, timp de o săptămână Bucureştiul adună, în nu mai puţin de 23 de spaţii, spectacole ce reprezintă créme de la créme în materie de teatru românesc, câteva montări ale unor mari regizori străini, conferinţe şi o serie de alte evenimente legate de mişcarea teatrală. Fără îndoială, punctele de maximă atracţie sunt spectacolele ce poartă semnătura unor nume cu greutate europeană. Astfel, la Sala Mare a Teatrului Naţional, în serile de 2 şi 3 noiembrie, publicul iubitor de teatru va putea vedea montarea „Dibuk”, după Szymon Anski şi Hanna Krall, ce poartă semnătura unuia dintre cei mai titraţi regizori europeni din generaţia tânără, polonezul Krzysztof Warlikowski. Montarea tratează subiectul evreilor polonezi, atât de numeroşi cândva, a căror prezenţă nu se mai regăseşte în cultura Poloniei de azi. Regizorul va veni cu această ocazie pentru prima dată în România.
De la „Divina Comedie” la „Hey, Girl!”
Romeo Castellucci, care a uimit publicul prezent în 2008 la Avignon cu fabuloasele sale reprezentări ale „Iadului”, „Purgatoriului” şi „Raiului”, într-o lectură personală a „Divinei Comedii” a lui Dante, va fi prezent la Bucureşti cu spectacolul său „Hey, Girl!”, care a făcut din 2006, când a văzut pentru prima oară luminile rampei şi până azi, turul marilor festivaluri ale lumii. Montarea lui Castellucci va fi găzduită de Teatrul Bulandra, în serile de 3 şi 4 noiembrie. „Regele moare” este o coproducţie internaţională cu două componente româneşti de marcă: autorul Eugéne Ionesco şi regizorul Silviu Purcărete. Cei care vor să vadă un Ionesco în viziunea unui mare regizor român ar fi bine să îşi cumpere deja bilete pentru serile de 6 şi 7 noiembrie. La Centrul Naţional al Dansului, în zona destinată teatrului experimental, va evolua un grup de artişti englezi, sub îndrumarea lui Billie Cowie, în spectacolul-instalaţie „Trilogia stereoscopică”, ce va avea în trei zile consecutiv (30 octombrie, 1 şi 2 noiembrie) 9 reprezentaţii a câte 20 de minute.
Premiere şi oldies, but goldies
Pe lângă trupele străine ce vor veni la Bucureşti, în festival vor mai fi prezenţi cu cele mai noi spectacole ale lor, montate chiar în România, doi regizori de talie europeană, din două generaţii diferite: veteranul Matthias Langhoff şi tânărul şi prea neliniştitul Rodrigo Garcia, spaima asociaţiilor de protecţie a animalelor. Ei vor prezenta în cadrul FNT premierele spectacolelor „Măsură pentru măsură” de Shakespeare, montat de Langhoff la Teatrul Maghiar din Cluj, şi „Interzis accesul animalelor”, pus în scenă de Garcia la Teatrul Naţional din Timişoara. „Măsură pentru măsură” deschide FNT, pe 30 şi 31 octombrie, la Bulandra, în timp ce „Interzis accesul animalelor” poate fi văzut pe 2 şi 3 noiembrie, la Operă.
O altă producţie ce se bucură de direcţia de scenă a unui regizor străin este „Odysseia”, după Homer, în regia lui Tim Carroll, montare a Naţionalului din Craiova, care va putea fi văzută pe 30 şi 31 octombrie la Odeon. Regizori români de toate vârstele îşi vor însoţi creaţiile la Bucureşti. Radu Afrim va veni cu două spectacole complet diferite: multipremiatul „Herr Paul”, montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (strania poveste a unui bătrân ce-şi câştiga existenţa din împăierea de animale, pus brusc faţă în faţă cu lumea modernă, axată pe noţiunile de business şi profit), şi „Miriam W”, montat la Teatrul din Ploieşti, un spectacol despre existenţa post traumatică a unei familii ce supravieţuise Holocaustului. Ambele spectacole vor avea câte două reprezentaţii pe zi la Teatrul Odeon, pe 4, respectiv 6 noiembrie.
Andrei Şerban revine la Bucureşti cu o montare ce a făcut deja valuri: „Strigăte şi şoapte”, spectacol care, urmărind realizarea capodoperei cinematografice cu acelaşi nume a lui Ingmar Bergman, a devenit o capodoperă în sine. „Strigăte şi şoapte” marchează o nouă colaborare de maxim succes între marele regizor român Andrei Şerban şi deja celebra trupă a Teatrului Maghiar din Cluj. Nu e cazul să vă mai înghesuiţi la casa de bilete, pentru că la „Strigăte şi şoapte” s-au epuizat biletele de la prima strigare (sau, mai degrabă, de la prima şoaptă).