Fondul locativ din ţară cuprinde, încă, numeroase case vechi, dintre care majoritatea situate în mediul rural. Fie că sunt în oraşe sau în sate şi comune, fie că sunt foarte vechi sau construite după război, fie că sunt într-un stadiu ridicat de degradare, se pune întrebarea: ce facem cu ele?
Desigur că în primul rând se pune problema unor reparaţii şi reabilitări, esenţiale dacă ne gândim la un posibil cutremur, precum şi la faptul că prezintă un consum mare de energie. Trebuie deasemenea să ne gândim la faptul că multe din aceste case reprezintă construcţii foarte bune, unele dintre ele, făcând chiar parte din Patrimoniu istoric al ţării şi reprezentând valori arhitecturale de nepreţuit. Din păcate, magia unui câştig material, lipsa unei legislaţii clare şi incoştienţa unor funcţionari publici a făcut (şi mai face încă) ca un număr mare de vile să fie demolate pentru ca pe terenul rezultat să se construiască, de obicei, blocuri de birouri moderne din sticlă şi beton care ar fi putut fi plasate foarte bine pe terenuri libere.
Privit prin prisma consumului de energie , până să ne gândim la termopane, o a doua fereastră montată la case în mediul rural (poate vă va surprinde faptul ca extrem de multe au rămas aici numai cu o singură fereastră) ar însemna un imens câştig. Totuşi multe din casele din mediu rural pot fi reabilitate, astfel încât să ofere condiţii de confort, păstrând în plus o frumoasă tradiţie. În acest sens, ţara este încă plină de adevărate comori. Ne-o spune cu convingere şi cu exemple proprii Prinţul Charles, care a achiziţionat şi reabilitat astfel de proprietăţi în Transilvania, întemeind şi o fundaţie în acest sens. Nu numai pentru locuire dar iniţiative de acest fel ar putea avea un impact extraordinar asupra dezvoltării turismului. În afară de faptul că aceste case au un şarm care nu poate fi egalat, de ce aceste case ar putea şi ar trebui reabilitate? În primul rând pentru că sunt foarte integrate în mediu, sunt realizate cu materiale naturale iar locuirea poate fi, la fel, naturală, tihnită şi liniştită. Sau cum zice Claudiu Georgescu, „am fost ecologişti avant la lettre”.
