Tot mai mulţi părinţi din întreaga lume încep să apeleze la homeschooling, adică educaţia copiilor la domiciliu, din dorinţa de a-i instrui individual, de a-i proteja de violenţă şi tentaţiile specifice vârstei sau de a le transmite un anumit set de valori şi credinţe. Peste 1,5 milioane de copii din SUA şi 50.000 din Marea Britanie sunt educaţi acasă, de părinţi sau rude. În România, doar 50 de familii au ales aceasta formă alternativă de învăţământ, însă numărul lor este în continuă creştere.
Imaginează-ţi că nu ai mai fi nevoit să îţi duci în fiecare dimineaţă copiii la şcoală, să îţi faci griji cu privire la banii pentru transport sau uniforme, să te gândeşti dacă cei mici sunt în siguranţă sau dacă învaţă lucruri cu adevărat utile. Poţi chiar tu să îi educi acasă, să le predai în ritmul lor propriu de învăţare şi să le acorzi toată atenţia necesară. Dacă însă îţi faci griji că micuţii nu vor avea rezultate, trebuie să afli că Thomas Edison, Mark Twain, George Washington, Mozart sau Albert Einstein au fost educaţi şi ei în familie.
Homeschooling-ul presupune educarea copiilor la domiciliu, de obicei de către părinţi sau tutori. Această variantă alternativă de învăţământ nu este un lucru nou, fiind folosită în SUA încă din secolul al XIX-lea. Înainte de obligativitatea şcolarizării, copiii erau educaţi în familie sau în comunitate. Învăţarea acasă, în sensul său contemporan, reprezintă o alternativă la instituţiile de educaţie operate de stat. În multe ţări din Europa – Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Belgia, Olanda, Scoţia, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda – şi din lume- SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Israel, educaţia de acasă este perfect legală, explicit menţionată în lege.
Homeschooling-ul nu înseamnă că educaţia se desfăşoară între patru pereţi, strict la domiciliu, ci că porneşte de la decizia celor din familia respectivă. Părinţii care aleg să le predea singuri copiilor au la dispoziţie o gamă mai largă de facilităţi – televizorul, radioul şi Internetul, librăriile, muzeele, centrele sportive, galeriile, expoziţiile, dar şi cunoştinţele şi resursele unor prieteni sau vecini. Metodele de educare sunt atât convenţionale, care constau în cursuri prin corespondenţă, cât şi neconvenţionale, adică acumularea de experienţă, lectură şi conversaţie. Rezultatele pozitive ale educaţiei la domiciliu nu depind însă de metoda aleasă de părinţi, ci de gradul lor de implicare în activitatea de predare.
De ce să îţi educi singur copilul
Un studiu recent realizat de Departamentul pentru educaţie din SUA a dezvăluit că 85% din părinţii care îşi educă acasă copiii au ales această variantă pentru că au fost îngrijoraţi cu privire la siguranţa celor mici în şcolile publice, din cauza bătăuşilor, găştilor sau drogurilor. A doua categorie de părinţi a dorit să ofere copiilor o educaţie religioasă şi morală specială. Printre motivele pentru care părinţii aleg să îşi educe copiii acasă se mai numără rezultatele mai bune la examene, dar şi dezacordul faţă de programele şcolare oficiale. În plus, homeschooling-ul este o alternativă pentru familiile care locuiesc în zone izolate sau pentru părinţii care îşi schimbă frecvent oraşul de rezidenţă sau chiar ţara, din cauza locului de muncă.
Educaţia acasă poate avea loc în bucătărie, în sufragerie, în garaj sau în curtea casei, la bibliotecă sau în excursii. Poţi apela la profesori pentru lecţii de limbi străine, muzică sau altă materie pe care crezi că nu o stăpâneşti îndeajuns. Un alt avantaj al este flexibilitatea. Unii părinţi folosesc o programă foarte atent structurată, precum Calvert, alţii aleg o abordare relaxată, cum ar fi metoda Robinson, sau îşi creează singuri programele. O altă variantă este conceptul de unschooling, adică adulţii îşi lasă copiii să înveţe singuri, prin diverse experienţe de viaţă. Educaţia acasă presupune în unele state supravegherea progresului realizat de elev, prin corespondenţă, de către o anumită şcoală, dar şi o programă care trebuie parcursă de copil.
Este homeschooling-ul potrivit pentru tine?
Deşi poate părea o alternativă comodă şi ieftină, homeschooling-ul necesită foarte mult timp şi implicare din partea părinţilor. Educaţia acasă presupune mai mult decât două, trei ore de citit texte din manual. Sunt experimente şi proiecte de făcut, lecţii de pregătit, teste de evaluat, excursii, lecţii de muzică şi multe altele. Părinţii care aleg să îşi educe copilul acasă au foarte puţin timp liber sau chiar deloc, pentru că practic sunt împreună cu cei mici 24 de ore pe zi. În plus, deşi va trebui în continuare să speli rufe sau să faci mâncare, probabil că nu vei mai avea la fel de mult timp pentru aceste activităţi. Deci, dacă nu suporţi să stai într-o casă dezordonată, s-ar putea ca homeschooling-ul să nu fie potrivit pentru tine. Nu numai că vei fi foarte ocupat cu copiii, dar anumite proiecte, cum ar fi pictura sau modelajul, vor provoca un adevărat dezastru.
Educaţia acasă presupune ca măcar un părinte să renunţe la locul de muncă, pentru a preda copiilor. Deşi astfel se reduc cheltuielile cu transportul şi uniformele, uneori este mai ieftin ca micuţii să fie înscris la o şcoală de stat, dacă familia nu se poate descurca doar cu un singur salariu. Homeschooling-ul implică un contact permanent cu părinţii şi fraţii, dar relativ redus cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Avantajul este că părinţii au un control mai mare asupra prietenilor copiilor. Pentru ca cei mici să socializeze, se pot organiza cluburi de homeschooling, unde mai mulţi copii educaţi acasă se pot cunoaşte şi pot petrece timp împreună. În ultimul rând, trebuie să ştii că, în momentul în care hotărăşti să îţi educi copilul acasă, nu iei o decizie permanentă. Încearcă homeschooling-ul timp un an şi vezi dacă funcţionează, iar în caz contrar, poţi oricând să îţi reînscrii copilul la şcoală.
Homeschooling-ul în România
În România, educaţia acasă era explicit menţionată de lege ca formă alternativă de învăţământ înainte de naţionalizarea învăţământului, făcută de regimul comunist în 1948. După anii ’90, acest tip de educaţie nu a mai fost menţionat de Legea învăţământului. Predarea acasă poate fi totuşi practicată, datorită unei portiţe în lege: un copil român poate fi educat în afara României, într-o şcoală care oferă foaie matricolă şi diplomă. În acest fel, se poate practica homeschooling-ul înscriind copilul la învăţământ la distanţă, în statele care recunosc educaţia acasă. Există şcoli care oferă celor educaţi acasă aşa-numitele programe-umbrelă, emiţând toate actele necesare, recunoscute de statul român. Copiii se pot transfera în sistemul românesc oricând în timpul şcolii şi pot obţine diploma de absolvire a liceului emisă de autoritatea educaţională a statului respectiv, indiferent ce metodă de învăţare a ales. O asociaţie din România care se luptă pentru legalizarea educaţiei la domiciliu este Home Schooling România, fondată în 2002, în Odorheiu Secuiesc. Deşi în 2006 Ministerul Educaţiei a inclus homeschooling-ul în noul proiect de lege a învăţământului, legea nu a fost încă votată. În prezent, în România aproximativ 50 de familii practică homeschooling-ul, iar numărul lor este în continuă creştere.
Cel mai tânăr student de la Cambridge, educat acasă
Arran Fernandez, cel mai tânăr student la Cambridge din ultimii 237 de ani, nu a fost niciodată la şcoală, fiind educat acasă, de tatăl său. Adolescentul de 15 ani a început în octombrie o specializare în matematică la Colegiul Fitzwilliam din cadrul prestigioasei universităţi. Arran avea 5 ani când a devenit cea mai tânără persoană care a primit certificatul GCSE la matematică, examen echivalent bacalaureatului, care în SUA se susţine de obicei în jurul vârstei de 16 ani.
Genii educate acasă
Claude Monet
Leonardo da Vinci
Agatha Christie
Charles Dickens
Hans Christian Andersen
Mark Twain
Joseph Pulitzer
Charlie Chaplin
Louis Armstrong
Benjamin Franklin
Abraham Lincoln
Albert Einstein
Blaise Pascal
Mozart
