Operaţiunea de salvare a minerilor din Chile, captivi în subteran de 68 de zile, începe miercuri, potrivit BBC. Rudele acestora aşteaptă cu entuziasm momentul, iar femeile au început să îşi aleagă ţinutele pentru mult aşteptata întâlnire.
Familiile celor 33 de mineri au fost întotdeauna aproape de aceştia, locuind lângă mină, în „Tabăra Speranţei”, o zonă plină de corturi. O nouă comunitate s-a format în acest loc al tragediei, toţi cei prezenţi acolo fiind ca o mare familie unită de o singură speranţă – să îşi vadă soţul, fratele, tatăl sau amantul teafăr.
O echipă de jurnalişti de la BCC a urmărit viaţa acestor oameni, iar acum sunt martorii pregătirilor, deoarece clipa revederii se apropie.
Lenjerie sexi şi multe sărutări
Una dintre „locatarele” acestei tabere este Cristina Nunez, de 26 de ani, care aşteaptă salvarea logodnicului ei, Claudio Yanez. Fata spune că s-a obişnuit cu lipsa de intimitate din locuinţa sa temporară, iar acum nu mai are nici o problemă să se spele pe dinţi în văzul tuturor.
Ritualul de dimineaţă îl desfăşoară chiar lângă micul altar construit pentru iubitul ei. Sute de jurnaliştii roiesc în jurul ei, dar Cristina nici nu îi mai observă, au devenit o obişnuinţă.
Nu reacţionează nici măcar atunci când cineva îi face o fotografie în timp ce se piaptănă. Îşi continuă liniştită treaba în timp ce obiectivele sunt îndreptate permanent spre ea.
Fata nu se simte stânjenită de atenţia primită, se gândeşte doar la un singur lucru – momentul revederii. Cristina s- a pregătit de mult pentru această zi, iar în cortul ei se află supriza pe care i-a pregătit-o iubitului: două seturi de lenjerie intimă.
Dintr-o pungă, scoate un set format dintr-un sutien şi chiloţi de un roşu aprins, care va fi accesorizat cu o pereche de coarne de drăcuşor şi cu o coadă pentru ca înfăţisarea să fie completă. Cealaltă costumaţie este compusă dintr-un văl de mireasă, jartiere, un sutien alb şi pufos şi slip tanga.
„Le-am primit de la o femeie care are un magazin de lenjerie în Copiapo. La început nu eram sigură dacă să le port sau nu, dar când i-am cerut părerea lui Claudio, acesta părea foarte încântat, aşa că o să le port”, spune ea.
Cristina nu trebuie să aleagă între cele două costumaţii pregătite pentru iubitul ei, va avea ocazia să le poarte pe ambele. „ O să fiu un mic drăculeţ în prima noapte de după salvare şi o mireasă în noaptea nunţii”, spune Cristina.
Cei doi sunt împreună de 11 ani şi au două fetiţe împreună, dar nu au făcut încă marele pas. Doar acum s-au decis să se căsătorească, în timpul primelor scrisori timise – o modalitate prin care se ţine legătura între oamenii din subteran şi cei de afară.
Cristina spune că aşteaptă cu nerăbdare momentul în care va putea să îşi îmbrăţişeze viitorul soţ şi va putea să îl „acopere cu săruturi”.
Tocuri şi o nouă coafură
Cristina nu este singura femeie din „Tabăra Speranţei” care a primit o cerere în căsătorie de la 700 de metri de sub pământ. Mario Gomez, cel mai în vârstă miner captiv (63 de ani) a spus că vrea să se căsătorească religios cu Lilian Ramirez, partenera sa de 30 de ani. Cei doi au făcut doar cununia civilă până acum, dar se pare că lucrurile se vor schimba.
Aşa că Lilian, de 57 de ani, vrea să se asigure că va arăta bine în momentul revederii şi are de gând să îşi cumpere o rochie special pentru acest moment. „Ceva simplu, dar în acelaşi timp elegant, şi nişte tocuri care să se asorteze cu îmbrăcămintea”, descrie femeia ţinuta pe care o va avea în aceea zi.
Ea spune că intenţionează să îşi schimbe şi coafura, dacă va mai avea timp să se ducă în Copiapo, un oraş vecin. Transportul este asigurat zilnic de autobuze puse la dispoziţia familiilor de către autorităţi.
Dar nu toate femeile se gândesc la noi ţinute şi coafuri, Antonia Godoy spune că ea nu are timp de aşa ceva. Obosită dar fericită, femeia spune că are un mesaj important de transmis. Fiul ei, Richard Villaroel în vârstă de 26 de ani, a anunţat-o prin intermediul liniei de comunicare că vrea să se căsătorească cu iubita lui.
Prietena minerului captiv, Dana Castro, nu poate să îl aştepte la mină pentru că este la spital unde va da naştere primului său copil, Richard Junior. Aşa că Antonia va fi cea care va trebui să o ceară în căsătorie pe Dana în locul fiului ei. „Cred că o voi suna pe Dana şi o voi întreba : Vrei să te căsătoreşti cu fiul meu? Şi apoi voi transmite mai departe răspunsul ei”, spune femeia.
Antonia spune că datorită unui cadou atât de mare şi important ca Richard Junior, familia nu a mai pregătit altceva pentru ziua revederii. Dar sora minerului, de 11 ani, spune că ea are totuşi o surpriză. „Eu i-am pregătit ceva, Richard m-a rugat să învăţ bine la şcoală şi aşa am făcut, am numai note bune”, spune Antonia cea mică.
Iubire de soră
Surorile minerilor din Chile au jucat un rol important în tabără, unele dintre ele fiind un adevărat sprijin pentru întreaga comunitate. O astfel de femeie este Maria, sora minerului Dario Segovia, care a devenit cunoscută sub numele de „Primăriţa” datorită abilităţiile ei organizatorice, dar şi a francheţii de care a dat dovadă în acest timp.
Ea a fost cea care a negociat cu autorităţile pentru a primi multe dintre facilităţile de care dispun acum familiile minerilor. Maria a reuşit să obţină duşuri, corturi şi cărbuni pentru cuptorul care le ţinea cald în timpul nopţilor friguroase din deşert. Celelalte familii spun că uneori femeia este puţin obraznică şi că se simt copleşiţi de personalitatea ei.
Înainte de momentul revederii, Maria îşi va face manichiura şi pedichiura pentru a îndepărta stratul de nisip şi îşi va vopsi părul pentru a acoperi firele albe. „Nu ai putea să îţi dai seama din cauza hainelor pe care le port acum, dar de obicei sunt foarte cochetă. Îmi place să mă aranjez, să port fuste scurte şi tocuri „, spune Maria, dezamăgită de ţinuta sa prăfuită.
Împreună cu celalţi 12 membii ai familiei, Maria a decis că după salvare o să îi acorde puţin timp fratelui său pentru a se obişnui cu viaţa de la suprafaţă. Deşi Dario i-a transmis că vrea ca familia să se reunească atunci când va ieşi, Maria spune că întâlnirea de familie nu va avea loc până când fratele ei nu va fi pregătit. „Va fi ca o lovitură dură dacă toţi 13 vom fi prezenţi să sărbătorim cu el”, spune femeia.
O nouă viaţă
Zulemy Barrios spune că cei care vorbesc de sărbătorirea unui astfel de moment sunt puţin frivoli. Ea crede că momentul salvării nu înseamnă neapărat şi sfârşitul calvarului pentru mineri. Iar pe fratele său îl aşteaptă multe dificultăţi după ce va fi adus la suprafaţă, deoarece Yonny Barrios a ajuns pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume după ce soţia şi amanta sa s-au întâlnit la mină.
Puşi în situaţia de a avea două femei care doreau să vorbească în numele lui, guvernul din Chile a trebuit să îl întrebe pe bărbat pe cine va alege să îi fie reprezentant. Se pare că el a ales-o pe amanta sa, dar Zulemy a fost cea care a preluat acest rol.
Ea spune că Yonny este un bărbat liniştit căruia nu îi place să fie în centrul atenţiei. În filmuleţele pe care le-au făcut minerii, bărbatul încearcă să se ascundă, iar atunci când colegii săi îl împing în faţa camerei, el se îndepărtează imediat de obiectiv.
Zulemy este îngrijorată de atenţia pe care fratele său o va primi de la mass-media după ce va ieşi la suprafaţă. Dar femeia spune că tot ce poate să facă este să fie alături de el şi să îl susţină. „Nu ştiu ce va face cu viaţa sa sau unde va locui, dar toată familia va respecta orice decizie va lua”, spune ea.
Pe de altă parte, Alicia Campos ştie exact unde îl va duce pe fiul ei, Daniel Herrera, după ce acesta va fi salvat. Campos este o femeie foarte credincioasă şi a vorbit deja cu preotul din oraşul în care locuieşte -Marchigue, pentru a organiza o slujbă de mulţumire.
Spre deosebire de majoritatea femeilor din tabără, ea spune că nu îşi va schimba deloc aspectul. „Am încărunţit datorită grijilor, dar nu o să mă vopsesc. Sunt prea bătrână pentru asta şi oricum ăsta e felul în care fiul meu mă ştie. Iar atunci când va fi renăscut- pentru că salvarea lui e ca o renaştere- vreau ca el să mă găsească la fel cum m-a lăsat, nu diferită”, spune Alicia Campos.
Femeia aşteaptă cu nerăbdare momentul în care fiul ei va fi salvat, deşi este conştientă că viaţa lor nu va fi niciodată ca înainte de această tragedie.