Ozzy s-a dat în spectacol ca un profesionist

În ciuda problemelor cu vocea şi cu acustica spaţiului, Ozzy şi-a răsfăţat cei 30.000 de fani cu un recital din care nu au lipsit nici marile hituri, nici duşurile cu spumă sau găleţile de apă aruncate peste public.

Rockeri de toate vârstele, de la copii de 13-14 ani la bunici cu părul alb de-o vârstă cu Ozzy, au început să curgă spre Zone Arena încă de pe la ora 18.00. O parte din ei, fără bilete, s-au oprit însă lângă gardurile împrejmuitoare şi au ocupat cele mai bune locuri de pe trotuar, de unde se puteau vedea cele două ecrane uriaşe. „N-avem bani de intrare, dar vedem perfect şi de afară. De auzit, se aude excelent, aşa că nu pierdem mare lucru”, a spus Marcel, unul dintre rockerii rămaşi afară.

I-au trebuit trei piese ca să-şi încălzească vocea

Concertul a început cu două trupe româneşti în deschidere – Coma şi Luna Amară. Ozzy a urcat pe scenă cu zece minute înainte de ora fixată, la 19.50, luând prin surprindere fanii, care nu se aşezaseră încă în „dispozitiv”. Copilul teribil al heavy metal-ului şi-a început show-ul cu „Bark at the Moon”, după care au urmat „Let Me Hear You Scream”, de pe cel mai recent album al artistului, şi „Mr. Crowley” (melodiile de pe „Scream” au predominat). La aceste prime trei piese, trebuie s-o spunem, vocea lui Ozzy nu a sunat foarte bine, iar rateurile pe care le-a dat au stârnit râsete şi murmure în public. Însă odată încălzirea făcută, „prinţul întunericului” şi-a dat drumul, bucurându-se de spectacol ca un copil de o jucărie nouă. „I fucking love you all”, le-a declarat Ozzy celor 30.000 de fani pe care-i avea în faţă şi, cu o energie neaşteptată la cei 62 de ani, s-a jucat şi prostit pe scenă, a alergat şi a pălăvrăgit continuu cu fanii, ca la o petrecere.

Publicul, răcorit cu duşuri cu spumă

„Vreţi să auziţi un cântec Black Sabbath?”, i-a întrebat el pe spectatori, clipind ştrengăreşte, şi a continuat cu „Fairies Wear Boots”. Atmosfera s-a încins imediat, iar Ozzy a îndreptat furtunul cu spumă, dinainte pregătit, spre rockerii înghesuiţi în faţă; la sfârşit, s-a răcorit el însuşi cu un duş cu spumă. Publicul l-a salutat pe artist cu tropăieli şi strigăte de încântare, iar Ozzy a primit totul cu o naturaleţe şi o simplitate incredibile. „Un puşti bătrân cu suflet mare, incredibil ce-i mai place să se dea în spectacol”, a remarcat cineva de lângă mine. Instrumentiştii lui Ozzy au fost 100% profesionişti şi, la jumătatea concertului, după „Road To Nowhere” şi „War Pigs”, solistul şi-a prezentat trupa. Nou-veniţii în trupă, bateristul Tommy Clufetos şi chitaristul Gus G., au avut propriile recitaluri, ceea ce i-a permis lui Ozzy să se retragă câteva minute în culise.

A purtat pe gât steagul României

Nebunul rockului a revenit însă pe scenă cu steagul României pe umeri – steag pe care, după ce a dat câteva ture de salut, l-a purtat la gât tot restul concertului. După „Killer of Giants” şi „Crazy Train”, cântăreţul, obosit, a început să dea de înţeles că doreşte să se retragă în culise, însă în aceeaşi manieră glumeaţă. „Dacă vă dezlănţuiţi cum trebuie, poate mai cântăm o piesă-două”, s-a jucat el puţin cu publicul. „Aveţi permisiunea lui Ozzy Osbourne să vă dezlănţuiţi.” La bis au venit clasicele „Mama I’m Coming Home” şi „Paranoid”, care au dat „un shot”, o doză finală de energie publicului, care a intrat imediat în delir. Ca să răcorească atmosfera, Ozzy a renunţat la spumă, aruncând direct câteva găleţi sănătoase de apă peste publicul din primele rânduri.

Vântul a fost inamicul sonorizării

Recitalul s-a încheiat abrupt, mai repede decât era planificat – din jumătatea de oră extra, promisă de artist, acesta a cântat, cu tot cu bisuri, doar un sfert de oră. Toată lumea, convinsă că show-ul va dura două ore, a crezut că acesta va reveni pe scenă şi nu s-a îndreptat spre ieşire. Abia când personalul tehnic a apărut pe scenă să adune echipamentul fanii s-au convins că bunicul heavy metal-ului îşi terminase joaca. Neonorarea acestei promisiuni şi calitatea sunetului sunt principalele reproşuri care pot fi aduse unui concert altminteri foarte bine făcut. În ce priveşte sunetul, acesta dispărea brusc la palele mai puternice de vânt, iar versurile se auzeau foarte prost, datorită reverberaţiilor. Cum nu e prima oară când un concert de la Zone Arena are o problemă serioasă cu sunetul, e posibil ca deficienţele să se datoreze acusticii proaste a locului, şi nu echipamentului tehnic.