Castelul de la graniţa cu Ungaria a fost construit în stil francez de o familie austriacă. Ulterior, el a ajuns în mâinile unui excentric nobil sârb. Oamenii spun că acest castel a fost pierdut la un joc de cărţi.
La câţiva kilometri de graniţa cu Un-garia, în plină câmpie, la Macea se află un castel cele-bru şi o grădină botanică cu exemplare rare. De peste 20 de ani, la Castelul de la Macea au loc manifestări ştiinţifice internaţionale, iar datorită edificiului din secolul XVIII, comuna arădeană a devenit cunoscută în toată Europa. După câteva sute de ani, Cas-te-lul de la Macea revine la stră-lucirea şi eleganţa de odinioară.
Legenda spune că la Macea castelul a făcut parte din anul 1715, din proprietăţile familiei Edelspacher, care l-a înstrăinat nobilului sârb Pavel Cernovici, nepotul mitropolitului Arsenie Ciarnoievici. Acesta locuia atât la Arad, cât şi la Pesta. După cea de-a doua căsătorie, nobilul sârb s-a retras la Macea şi a reconstruit şi amenajat castelul. La Macea, la Pavel Cernovici au venit nobilii maghiari şi sârbi ai acelor vremuri. Fiul său, Petru s-a lansat în politică şi a ajuns deputat. Petru Cernovici a renunţat la politică după moartea soţiei sale şi pleacă în diverse călătorii exotice. Petru Cernovici s-a reîntors la Macea şi a avut legături atât cu liderii mişcării naţionale sârbe şi româneşti, cât şi cu o serie de diplomaţi străini rezidenţi la Belgrad. Poliţia austriacă nu a fost încântată de prietenii lui Petru Cernovici, care a căzut în dizgraţia aristocraţiei maghiare.
Localnicii din Macea susţin că Petru Cernovici ar fi pierdut castelul la o partidă de cărţi. Cert este că la Macea a devenit proprietar contele Karolyi de „Nagy Karoly”, una dintre personalităţile Ungariei. În această perioadă castelul a fost extins cu o nouă aripă şi renovat după modelul castelelor franceze. După primul război mondial atât parcul, cât şi castelul au trecut printr-o perioadă de regres. Prima reparaţie de proporţii a avut loc abia în 1956, după care a ajuns sediu de CAP şi şcoală pentru copiii cu deficienţe. După Revoluţie, castelul a fost vandalizat şi localnicii au furat totul: ferestre, uşi, au fost smulse cablurile de curent din pereţi şi ţevile instalaţiei sanitare. „Grădina botanică a ajuns locul preferat al ciobanilor, care-şi păşteau oile. Dezastrul a durat până când castelul şi parcul dendrologic au fost preluate de către Universitatea de Vest «Vasile Goldiş» din Arad care a investit la Macea”, spun localnicii.
Copaci de sute de ani
Castelul de la Macea este vestit pentru grădina botanică ce se întinde pe o suprafaţă de peste 20 de hectare şi care are o vechime de câteva sute de ani. Nicăieri nu este menţionată data începerii lucrărilor de amenajare, însă există dovezi care-i atestă vechimea, inclusiv exemplare monumentale de arbori a căror vârstă este de 250-300 de ani. În urmă cu peste 150 de ani au fost aduşi specii de arbori şi arbuşti ornamentali, iar la începutul secolului trecut, a fost angajat cunoscutul grădinar Josif Prohaska, sub îndrumarea căruia a fost amenajat bazinul cu fântână arteziană din faţa castelului, terenul de tenis, ronduri cu flori, a fost extinsă reţeaua de alei şi au fost aduse specii noi de plante. După 1935, pentru Parcul dendrologic de la Macea au venit vremuri grele, iar o parte din arbori şi specii de plante a fost distrusă. Abia în 1968 au fost luate măsuri de protecţie şi a fost făcut şi primul inventar care atestă prezenţa în parc a plantelor lemnoase din 68 de specii. Printre acestea sunt şi specii exotice, aclimatizate foarte bine la Macea: sâmbovina americană, arborele pagodelor (Ginkgo biloba L.), ienupărul de Virginia etc. Din anul 1990, parcul şi castelul se află sub coordonarea ştiinţifică şi în administrarea Universităţii de Vest „Vasile Goldişº din Arad. Parcul a primit în 1994 statutul de Grădină Botanică care devine membră a Asociaţiei Grădinilor Botanice din România. Acum numără peste 2.000 de specii de arbori şi arbuşti şi 500 de specii ierboase din diferite categorii.
Plante rare şi amenajări pentru copii
Turiştii sunt extrem de miraţi când văd cum Grădina botanică a fost împărţită pe sectoare. Prima parte are o suprafaţă de 10 hectare, în care se găsesc diverse amenajări destinate pu-bli-cului larg. Cea de-a doua ocupă 3,5 hectare şi cuprinde Colecţia dendrologică, de o mare valoare ştiinţifică, destinată specialiştilor în domeniu. Accesul publicului larg în acest sector se face numai în grupuri, sub îndrumarea unui ghid. Ultima parte are opt hectare şi cuprinde porţiuni cu vegetaţie forestieră. Vizitatorul este fascinat de măreţia unui exemplar de stejar cu vârsta de aproximativ 300 de ani, numit şi „Stejarul Unirii”. În Grădina botanică de la Macea sunt şi plante extrem de rare: floarea de colţ, garofiţa Pietrei Craiului, laurul, un exemplar de arbore de mătase originar din Asia etc. Pe aleile grădinii sunt amplasate busturile lui Vasile Goldiş, Eminescu, Coşbuc şi un monument „Gelu, Glad şi Menumorut”.
Sector pentru copii
Pentru copii este amenajat un sector de o jumătate de hectar în care micuţii intră efectiv într-o lume a basmului. Au fost realizate personaje de poveste prin tunderea plastică a unor arbuşti: „Capra cu trei iezi”, „Soacra cu trei nurori”, „Făt-Frumos din lacrimă”, „Mioriţa”. Se trece apoi în „Poiana Eminescu”, cu amenajări legate de creaţia marelui poet, printre care se pot admira „Aleea cu plopii fără soţ”, trei momente din poemul „Luceafărul” redate cu ajutorul plantelor prin tundere, un pâlc de mesteceni care aminteşte de „Pădurea de argint”. Poiana este încadrată de doi tei monumentali, arbore iubit şi cântat de poet. Copiii sunt atraşi de colţul Zoo, unde văd păuni, diverse specii de fazani, raţe, porumbei, broaşte ţestoase şi alte animale.
