Dacă faci al doilea copil la puţin timp după prima naştere, vei avea mai mult timp pentru tine când cei doi cresc. Însă, până la acest moment, o să fie multe nopţi nedormite. La trei ani diferenţă, ai timp şi pentru partener. Când e vorba de patru ani, s-ar putea ca fraţii să nu fie prea apropiaţi. Când e cel mai bine pentru tine?
Doi ani diferenţă
„Doi în scutece” este un coşmar al părinţilor: cum adormi un copil de 4 luni şi unul de 20 de luni în acelaşi timp- când partenerul lucrează până târziu? Vă veţi putea permite centre de îngrijire, ore de muzică, să-i trimiteţi la facultate?, întreabă CNN.com.
Multe mame sunt motivate să se descurce cumva cu aceste probleme. Ele îşi doresc fie ca cei doi copii să aibă legătura pe care ele au avut-o cu fraţii sau surorile lor, fie să creeze o legătură strânsă între ei, pe care ele nu au avut-o în copilărie.
Partea neplăcută legată de diferenţa micp de vârstă este că ai senzaţia că eşti mereu însărcinată. „Eram foarte obosită în primul trimestru de sarcină, exact când cea mică, de 18 luni, avea chef să alerge şi să se urce peste tot.”, povesteşte o mămică din Santa Clara,California.
Se poate întâmpla ca cel mare când să îl iubească, când să nu-l suporte pe mezin, spune o mamă din New York.
Căsătoria: din cauză că nu vă mai odihniţi, tu şi partenerul tău nu mai aveţi chef de nimic. Însă greutăţile vă vor apropia.
Mamelor le place mult să aibă copii de vârste apropiate, pentru că pot plănui mai uşor activităţi de familie: excursii cu cortul, plimbări cu bicicleta sau mersul la schi.
O altă parte bună este că, atunci când primul copil creşte, nu o mai iei de la capăt cu cel mic.
Partea negativă este că nu îi poţi împăca pe amândoi în acelaşi timp. Şi dacă cel mare stă cuminte, cel mic va plânge. Nu ai când să dormi.
Dacă vrei să faci faţă, organizează-ţi timpul. O mamă povesteşte că a învăţat să-l îngrijească pe cel mic în timp ce pregătea cina pentru cel mare.
Trei ani diferenţă
Aici, ai parte de amândouă extremele: copiii probabil vor fi apropiaţi în şcoală şi se vor implica unul în activităţile celuilalt şi vor avea prieteni comuni, dar nu vor fi nedespărţiţi.
Iar trei ani sunt suficienţi ca să eviţi certurile şi bătăile, dar cel mare s-ar putea să nu mai termine cu „ce faci tu nu e bine” către fratele lui mai mic.
În timp ce un copil de 2-3 ani poate cu siguranţă să anticipeze naşterea unui frate mai mic, nu totul e perfect înţeles. O mamă povesteşte ca fiica ei de trei ani era aşa de interesată de copii, încât nu înţelegea de ce ea nu putea să aibă şi ea unul. Cel mare vrea să-l hrănească pe cel mic, să-l îngrijească şi nu înţelege că acest lucru nu este tocmai bun pentru bebeluş.
Căsătoria: diferenţa de trei ani îţi permite mai multe momente frumoase cu partenerul tău.
Ca mamă, îţi va plăcea că primul copil îşi asumă rolul de frate mai mare şi se simte responsabili. Datorită diferenţei de vârstă, cel mic poate primi mai multă atenţie.
Pe de altă parte, însă, cel mare începe să facă comparaţii, dar nu înţelege că cel mic are nevoie de mai multă atenţie. Când cresc, cei mici îşi pot invidia fraţii mai mari pentru că au mai multă libertate.
În plus, s-ar putea ca fraţii să nu simtă că au ceva în comun. Trebuie să găseşti activităţi care le plac amândorura. Trebuie să-l faci pe cel mic să nu fie gelos pe fratele lui mai mare, aşa că încearcă să inventezi ceva doar pentru el, ca să se simtă bine cu statutul lui.
4 ani diferenţă sau mai mult
Această distanţă este un lucru benefic, pentru că primul copil îşi inventează singur preocupări, ceea ce îţi permite ţie să te ocupi mai mult de cel mic. În plus, cheltuielile se echilibrează: nu trebuie să îi duci pe amândoi la grădiniţă în acelaşi timp şi nici la facultate.
Pe de altă parte, fraţii nu vor fi atât de legaţi unul de celălalt şi s-ar putea să-ţi fie greu să pendulezi de la problemele celui mare la lumea mezinului.
Cu primul copil mărişor, ai timp să te bucuri de noua ta sarcină. Cei mari nu vor fi bulversaţi de venirea unui frate; mai degrabă, se aşteaptă să aibă pe cineva mai mic decât ei şi nu vor sta în calea consolidării legăturii tale cu noul copil.
Ceea ce nu-ţi va plăcea este că te-ai dezvăţat să ai grijă de un nou-născut şi o să-ţi fie greu să pierzi iarăşi nopţile. Asta s-ar putea să te facă să nu mai ai prea multă energie pentru partenerul tău.
În schimb, ce le place mult mamelor este că cei mari sunt foarte iubitori, grijuluii şi înţelegători cu fraţii lor.
Pe de altă parte, va trebui să petreci mai mulţi ani dedicaţi în principal creşterii copiilor. Si s-ar putea să nu fie foarte legaţi unul de celălalt, mai ales când cresc.
Cum să îi încurajezi să se apropie: arată-i celui mare fotografii şi povesteşte-i episoade de pe vremea când era de vârsta fratelui său; asta îl va face mai înţelegător. De asemenea, încearcă să îi implici în aceleaşi activităţi.
