În ultimii 20 de ani, a devenit o modă pe Bătrânul Continent naturalizarea asiaticelor la reprezentativele de tenis de masă, îndeosebi la cele feminine.
La ultima ediţie a Campionatelor Europene care au avut loc la Ostrava, în Cehia, pe podium au urcat nu mai puţin de şase asiatice, două dintre acestea chiar pe cele mai înalte trepte. Tonul la „chinezoaice” a fost dat cam pe la începutul anilor ʹ90 de Germania. Puţin mai târziu, Elveţia şi Luxemburg i-au urmat exemplul, iar încet, încet s-a ajuns ca majoritatea ţărilor care şi-au dorit cu orice preţ să aibă reprezentante medaliate la întrecerile de anvergură de tenis de masă, să „adopte” câte o chinezoaică, coreeancă, taiwaneză sau japoneză. Aşa se face că astăzi podiumurile marilor competiţii europene sunt invadate de jucătoare de origine asiatică.
Frustrarea româncelor
Mai exact, la ultima ediţie a CE, titlul pe echipe a revenit pentru a treia oară consecutiv, Olandei, care are două chinezoaice, pe Li Jiao şi Li Jie, iar pe treapta a treia, alături de reprezentantele Belarusului, au urcat „polonezele” Li Qian şi Xu Jie. Cu atât mai frustrant a fost pentru naţionala României, cu o formulă integral autohtonă, să piardă finala în faţa adversarelor cu ochi oblici. Într-un asemenea context, înfrângerea româncelor în ultimul act al întrecerilor pe echipe poate fi asimilată cu o victorie, mai ales că reprezentantele noastre sunt foarte tinere, Daniela Dodean are 20 de ani, Eliza Samara, 21, iar „vârstnica” Iulia Necula, 24. Despre sentimentele pe care le are o europeancă atunci când pierde în faţa unei asiatice ne-a povestit Otilia Bădescu, una dintre cele de la care au preluat ştafeta componentele de azi ale naţionalei României.
„Am prins exact momentul în care naturalizarea chinezoaicelor în ţări europene era în plin avânt. Aşa se face că am pierdut câteva medalii în competiţii continentale importante, pentru că am jucat finalele contra chinezoaicelor. La început mi s-a părut atât de nedrept, că numai gândul că voi avea adversară asiatică mă enerva. Apoi am început să iau lucrurile aşa cum sunt şi am reuşit ca în 2003, dacă vă amintiţi, să cuceresc titlul european, după ce în finală am bătut-o pe chinezo-italianca Wenling Tan Monfardini”, ne-a povestit Otilia Bădescu.
„Acum, că fenomenul este generalizat, europencelor şi implicit fetelor noastre nu le rămâne decât să ia lucrurile aşa cum sunt şi să se perfecţioneze pe zi ce trece pentru a le învinge pe asiatice. În acest sens există ajutor şi din partea Federaţiei Internaţionale şi Uniunii Europene de tenis de masă (n.r. – ITTF, respectiv ETTU), care în prezent organizează numeroase cantonamente în Asia, iar campionatele europene se ţin în fiecare an, nu la doi ani, cum era mai demult. Eu am dovedit că asiaticele pot fi învinse de europence în urmă cu câţiva ani, iar bielorusa Viktoria Pavlovich a demonstrat-o la ultima ediţie a Europenelor, când a bătut-o pe Silver Liu Jia, vedeta Austriei. Actualele componente ale echipei României sunt tinere, foarte talentate, şi cu siguranţă vor reuşi să treacă din ce în ce mai uşor de euro-asiatice”, a mai spus Otilia Bădescu. Exodul naturalizărilor nu poate fi stăvilit, în condiţiile în care chiar forurile internaţionale îl încurajază prin faptul că nu impun nici un număr-limită de asiatice naturalizate care pot face parte din reprezentativa unei ţări.
În anii trecuţi au existat şi cazuri de trei asiatice într-o formaţie, iar explicaţia este una destul de simplă: prin aducerea a cât mai multe jucătoare din Asia, nivelul tenisului de masă european creşte, şi o dată cu acesta, spectacolul.
