Imaginaţi-vă că tastaţi o adresă pe Google şi vă apare o listă cu cele mai apropiate clădiri, ordonate în funcţie de distanţă. Nu este exact ceea ce căutaţi, dar este pe aproape. De fapt, aceste rezultate sunt destul de aproape de ceea ce acceptăm în continuare să primim la căutările pe internet. Nu obţineţi ceea ce vreţi pentru a vă îndeplini sarcinile, dar obţineţi o listă de pagini care vă pot duce la ceea ce căutaţi. Acesta este începutul schimbării.
Chiar dacă lumea online şi-a îndreptat atenţia de la căutarea pe internet la social networking, motoarele de căutare încep să devină interesante din nou Luaţi în considerare dezvoltarea motoarelor de căutare online în general. Primul a fost Yahoo! – care a strâns cu grijă (prin editorii umani) un catalog de pagini web interesante. Apoi a apărut Google, iar cofondatorul Larry Page a introdus modul inovativ de clasificare a paginilor web nu doar în funcţie de conţinut, ci, de asemenea, în funcţie de cantitatea şi calitatea paginilor ce se leagă de ele. Reţelele de socializare aduc o perspectivă nouă. Oamenii cumpără mai degrabă ceea ce le recomandă prietenii lor, de aceea specialiştii în marketing ar trebui să petreacă o parte din timp pe reţele sociale şi să participe la conversaţie, în loc să o întrerupă cu reclamele tradiţionale.
Dar ce se întâmplă atunci când, influenţaţi de prietenii lor, oamenii chiar merg să cumpere ceva sau întreprind o acţiune? Metoda de a căuta prin lista lungă de link-uri albastre spre pagini care pot să conţină (sau nu) ceea ce îşi doresc utilizatorii pare învechită. Totuşi, în prezent se întâmplă ceva pentru a remedia acest lucru, şi nu este vorba doar de un fundal mai frumos. Este vorba de o structură – acelaşi context pe care vechiul catalog Yahoo! îl furniza, dar de data aceasta generat automat şi mai profund – care cuprinde nu doar câteva categorii, cum ar fi sport şi călătorii. De exemplu, ceea ce oamenii îşi doresc (şi acum pot obţine) atunci când caută produse pe internet nu este o listă de pagini, ci un set de produse afişate într-un mod semnificativ. Ei doresc o hartă a spaţiului în care se găseşte produsul, nu o listă. Provocarea, desigur, este că fiecare tip de produs are o structură diferită şi un set diferit de atribute. De exemplu, vinurile: poţi să le sortezi după preţ, an sau regiunea de origine, dacă sunt roşii, albe sau rosé, dacă sunt spumante sau seci. Hainele pot fi sortate pe dimensiuni şi culori – poate şi în funcţie de unele filtre determinate de caracteristici personale – şi, desigur, trebuie să existe un buton „cumpără acum”.
Unele domenii, cum ar fi turismul, sunt chiar mai complexe. Pentru a „cartografia” turismul în mod corespunzător, software-ul trebuie să înţeleagă lucruri cum ar fi zonele de timp, durata de zbor, popasurile, precum şi gusturile utilizatorilor, pentru a putea diferenţia concepte precum clasa întâi şi cea economică, camere standard şi de lux, camere duble şi single şi aşa mai departe. Acesta este motivul pentru care există o întreagă piaţă verticală separată pentru turism, pe care mai întâi Bing şi acum Google (după achiziţionarea software-ului ATI) o revendică. Pentru o lungă perioadă de timp, Google nu trebuia să facă prea multe lucruri pentru a rămâne lider în căutarea pe internet, concentrându-se în principal pe „acces”, parte a misiunii sale autoproclamate „de a organiza informaţiile din lume şi de a le face universal accesibile şi utile”. Dar competitorul de pe locul al doilea, Microsoft, a cumpărat Medstory în 2007 şi apoi Powerset în 2008. (Am fost investitor în ambele firme, aşa că am urmărit cu interes aceste evoluţii, dar nu am nici o informaţie din interior legată de cele două companii de la achiziţionare.) Medstory are o înţelegere profundă faţă de îngrijirea sănătăţii, inclusiv relaţiile dintre boli şi tratamente, medicamente şi simptome, precum şi reacţii adverse. Powerset, un instrument pentru crearea şi definirea acestor tipuri de relaţii în orice sferă de interes, este mai cuprinzător, dar mai puţin profund. Acest lucru s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă – chiar înainte ca Yahoo! să renunţe la căutare în întregime şi să predea această parte a activităţilor sale companiei Microsoft. De asemenea, tot în acea perioadă Bill Gates a rostit unul dintre cele mai deştepte lucruri pe care le-a spus vreodată: „Viitorul căutării este dominat de verbe”. Din păcate, a făcut această afirmaţie la o cină privată şi nu a fost niciodată răspândită.
Pentru mine, sensul afirmaţiei este clar: atunci când oamenii caută ceva pe internet, ei nu caută doar substantive sau informaţie; ei caută să întreprindă o acţiune. Doresc să-şi cumpere un bilet de avion, să rezerve o masă la un restaurant, să cumpere un produs, să vindece o mahmureală, să facă un curs, să repare o scurgere, să rezolve o problemă sau, ocazional, să găsească o persoană, iar Facebook este foarte util în acest scop. Majoritatea vor să găsească ceva pentru a face ceva. Prin urmare, Bing a avut câteva iniţiative pentru integrarea pe verticală. Iar în ultimele câteva luni Google a început să reacţioneze. În primul rând, a cumpărat software-ul ATI, care oferă date ce stau la baza mai multor site-uri de rezervare şi turism (Hotwire şi Orbitz) pentru Kayak, precum şi pentru Bing. Majoritatea revânzătorilor, un pic supăraţi că instrumentul Bing trimite utilizatorii să facă rezervări direct pe site-urile companiilor aeriene şi ale hotelurilor, sunt chiar şi mai preocupaţi de ceea ce ar putea să facă Google.
Apoi, luna trecută, Google a achiziţionat Metaweb şi Freebase, baza sa de date generată de utilizatori. În timp ce Powerset a fost un instrument pentru înţelegerea limbajului natural, precum şi pentru structurarea lui „în spatele ecranului” (astfel încât programatorii să-l poată vedea), Metaweb permite partenerilor şi utilizatorilor finali să creeze structuri de date sau să adauge informaţii la structurile create de alţii. De exemplu, Metaweb/Freebase are o vastă bază de date structurate despre filme, despre actorii care apar în ele şi despre regizorii acestora. Puteţi căuta (şi veţi obţine răspuns) după „filmele regizate de Roman Polanski” şi veţi primi ca rezultat doar acele filme – nu şi pe cele în care doar a apărut. Încercaţi să faceţi acelaşi lucru cu Google. În curând veţi putea. Alte categorii includ afacerile (cu entităţi precum angajatori, industrii şi angajaţi), biologia, spaţiul de zbor şi multe altele care vor cuprinde reprezentări – grafice, termene şi tabele – ce indică modul în care acestea sunt conectate.
Cele mai multe lucruri nu există în izolare. Ele au relaţii complexe cu alte lucruri şi prin reprezentarea informaţiilor cu ajutorul verbelor – de exemplu, „compania pe care Google a achiziţionat-o” vs „compania care concurează cu Google” – putem reflecta lumea mai exact. Şi asta este mai bine – mai multe răspunsuri semnificative atunci când căutăm ceva pe internet.
