Campania Franţei de expulzare a ţiganilor proveniţi din România şi Bulgaria este o imensă ipocrizie, dar asta nu înseamnă că nu avem o mare problemă pe care, în loc s-o rezolvăm, încercăm să o exportăm.
Cum facem noi de importăm din Occident numai gunoi cultural pe care îl transformăm în politică de stat este un mister de nepătruns. Bunăoară, multiculturalismul. Pe de o parte, ne plângem că programele de integrare a ţiganilor nu funcţionează şi că banii alocaţi pentru acestea se duc pe Apa Sâmbetei şi, pe de alta, ne arătăm grijulii să nu deranjăm „tradiţiile şi identitatea culturale‘‘ ţigăneşti, ca nu cumva – Doamne fereşte! – să ne taxeze Europa de „rasişti‘‘.
Estimp, ţările europene fac şi ele ce pot, fără să ţină seama de vociferările neconvingătoare ale Bruxelles-ului. Franţa a decis să desfiinţeze taberele ilegale de ţigani, să-i împacheteze şi să-i trimită acasă cu o sumă frumuşică în buzunare. Danezii, nemţii, olandezii fac la fel. Suedezii au zis să interzică cerşetoria, ceea ce e ceva mai subtil decât abordarea „la grămadă‘‘ a francezilor, dar efectul e cam tot ăla. E nedrept?
Sigur că e nedrept! Ceea ce le lipseşte ţiganilor ca să pros-pere nestingheriţi pe plaiuri europene sunt imamii şi intelectu-alii-vedetă gen Tariq Ramadan. Aşa needucaţi cum sunt şi fără identitate religioasă, nu au o Arabie Saudită care să le finanţeze, de exemplu, moschei la Ground Zero de 100 milioane dolari, campanii de presă şi demonstraţii-monstru la care să strige liberi: „Moarte necredincioşilor!‘‘. Nimeni nu se gândeşte în Franţa să îi expulzeze pe maghrebienii care dau foc periodic maşinilor prin suburbii şi care sunt denumiţi delicat „tineri‘‘. Nici din Suedia, unde „tinerii‘‘ – tot arabi – fac acelaşi lucru. Nici din Olanda, unde, din când în când, mai taie câte-o beregată sau mai împuşcă pe câte cineva. Ghinion! Aşadar, când ţiganii cerşesc, fură, se prostituează, violează sau ucid aşa cum a făcut Mailat, nu are nimeni nici o problemă să indice problemele de criminalitate din sânul acestei etnii şi să-i expulzeze în ţara de origine.
Ne-am găsit însă noi să apărăm identitatea culturală a ţiganilor într-un acces de multiculturalism neverosimil. Autorităţile de la Bucureşti, cu preşedintele Băsescu în frunte, s-au trezit vorbind despre caracterul „nomad‘‘ al culturii ţigăneşti şi despre nedreptatea „soluţiilor colective‘‘. Dar ăsta este exact motivul pentru care „programele de integrare‘‘ nu funcţionează: pentru că n-ajunge să rezervi câteva locuri la universitate, să finanţezi locuinţe sociale şi să organizezi câteva zeci de seminarii simandicoase pe an. Dacă vrei ca integrarea să aibă loc, ideea nu este să cultivi răsfăţul şi cocoloşirea „culturii‘‘ nomade, ci să le modifici, oricât de revoltător ar suna asta. Multiculturalismul nu este decât o imensă fraudă intelectuală care nu are nimic de-a face cu „toleranţa‘‘ şi „deschiderea‘‘, dar are totul de-a face cu subminarea propriei culturi. Că tot e vorba de ţigani, să luăm un exemplu din India. Până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în India se practica aşa-numita Sati, arderea văduvei pe rugul funerar al soţului. Ar accepta astăzi cineva în Occident o asemenea practică drept expresia „identităţii culturale‘‘? Încetarea acestei practici a fost decisă de administraţia imperială britanică, care nu s-a ferit să-şi impună „imperialismul cultural‘‘. De fapt, există şi un citat celebru care aparţine generalului Charles Napier: „Spuneţi că este obiceiul vostru să ardeţi văduvele? Foarte bine. Avem şi noi un obicei: când un bărbat arde o femeie de vie, îi legăm o frânghie în jurul gâtului şi îl spânzurăm. Construiţi-vă rugul funerar; alături, tâmplarii mei vor construi o spânzurătoare. Vă puteţi îndeplini obiceiul, dar apoi îl vom îndeplini şi noi pe-al nostru‘‘. Perfect multicultural! Aşa că, dacă Guvernul chiar vrea să-i integreze pe ţigani, ar trebui ca alături de programele sociale să folosească legea. Dacă ei îşi îndeplinesc obiceiurile în materie de justiţie paralelă, trafic de copii, cerşetorie, căsătorie între minori, furt, neplată a taxelor şi impozitelor etc. etc., ar trebui să îndeplinească şi autorităţile obiceiurile noastre, care spun că oamenii ce fac astfel de lucruri merg la închisoare.
