În zona cartierului Roslyn din Long Island (New York) există un parc memorial dedicat Arlenei, amenajat de soţul ei, Ken Fried, împreună cu două sinagogi din New York, „Beth Shalom” şi „Templul Sinai”. Parcul memorial Arlene Jozsef Fried este micuţ, fiind compus dintr-o alee mărginită cu flori şi cu copaci. Este singurul parc memorial din New York dedicat unei personalităţi legate de România. În prezent, localnicii au început demersurile pentru ca strada pe care a locuit Arlene Jozsef Fried să fie rebotezată cu numele acesteia. În România, singurul loc în care se păstrează memoria ei este Muzeul Holocaustului din oraşul sălăjean Şimleu Silvaniei. În acest muzeu există o fotografie a femeii, agăţată pe unul dintre pereţi. „Fotografia a ajuns la noi prin bunăvoinţa finanţatorului muzeului, domnul Alex Hecht, din Statele Unite ale Americii. Domnul Alex Hecht este urmaşul unuia dintre supravieţuitorii Holocaustului, originar din Şimleu, Zoltan Hecht. La fel cum originar din Şimleu este şi tatăl doamnei Arlene Jozsef Fried, domnul Nicholas Jozsef”, spune directorul muzeului, Daniel Stejerean. „Practic, este o soartă cutremurătoare: părinţii au supravieţuit Holocaustului, iar fiica lor a fost ucisă în atentatul terorist de la World Trade Center”, spune Daniel Stejerean.
Odiseea unei familii
Tatăl lui Arlene Jozsef Fried, Nicholas Jozsef, s-a născut în anul 1921, la Şimleu. Şi-a petrecut în Transilvania copilăria şi tinereţea. Calvarul său a început în anul 1940, când Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă, iar în teritoriile ocupate au început să fie introduse măsuri îndreptate împotriva evreilor. În primăvara anului 1944, când în Ungaria a venit la putere partidul nazist al Crucilor cu Săgeţi, condus de Ferenc Szallasi, autorităţile maghiare au decis deportarea evreilor din Şimleu. Familia lui Nicholas Jozsef a fost încărcată într-un tren de vite şi trimisă într-un lagăr de exterminare amenajat în URSS de către germani şi unguri. „Acolo mi-am pierdut părinţii şi fraţii. Eu am fost singurul supravieţuitor”, a povestit Nicholas Jozsef pentru site-ul wnyc.org. Tânărul de atunci s-a întors în România la finalul celui de-al doilea război mondial. Însă nu a mai reuşit să îşi refacă viaţa în oraşul natal. După instaurarea regimului comunist, Nicholas Jozsef a decis să părăsească România şi Europa.
Supravieţuitorii din Ţara Făgăduinţei
În anul 1948, bărbatul a ajuns în Statele Unite ale Americii, unde s-a căsătorit. A avut doi copii: Arlene şi Elliot. Fiica lui Arlene s-a căsătorit cu un alt descendent al unei familii supravieţuitoare a Holocaustului, Ken Fried. Împreună au avut trei fiice, care locuiesc în New York. Căsătoria lui Arlene şi Ken Fried, care a durat 29 de ani, a fost întreruptă de moartea femeii, în atacurile de la 11 septembrie 2001.
O poveste de succes
În 2001, Arlene Jozsef Fried era avocată la firma Cantor Fitzgerald. Lucra la etajul 104 al World Trade Center, din primul turn care a fost lovit de pilotul avionului sinucigaş care a adus teroarea în inima New York-ului. „Ultima amintire de la sora mea este un mesaj telefonic, înregistrat în data de 11 septembrie, pe la ora 08.44. O rugasem pe Arlene să mă ajute să găsesc o slujbă pentru o cunoştinţă de-a mea, pentru că ea era un foarte bun sfătuitor în acest domeniu. La ora 08.44, Arlene a telefonat cunoştinţei mele şi i-a lăsat un mesaj înregistrat de robotul telefonic, prin care îi cerea să îi telefoneze înapoi, ca să stabilească o întâlnire”, spune Elliot Jozsef. Întâlnirea cu pricina nu a mai avut loc niciodată, viaţa Arlenei fiind întreruptă brutal de atacul terorist. „Tatăl nostru ne povestea deseori despre ororile Holocaustului şi ne spunea că, dacă nu suntem atenţi, acestea pot să se repete oricând, oriunde. Nu l-am crezut atunci. Însă, după atentatele de la World Trade Center, cred că Holocaustul este repetabil”, mai spune Elliot Jozsef.
Amintiri de familie
Pentru familia Jozsef Fried, amintirile fericite legate de Arlene Jozsef Fried sunt mai puternice decât teroarea atacurilor din 11 septembrie. „Soţiei mele îi plăcea foarte mult să cânte la pian. Pur şi simplu, când era supărată se aşeza la pian şi cânta”, îşi aminteşte Ken Fried. La rândul său, fiica evreicei cu origini româneşti, Allison Fried, spune: „Sunt de părere că am fost foarte norocoase pentru că am avut o asemenea mamă. Ea ne-a oferit libertatea să ne dezvoltăm personalităţile aşa cum am dorit noi”. La rândul său, fratele Arlenei, Elliot Jozsef, spune că „sora mea era într-un moment în care urcase până în vârf, pentru că a avut un succes remarcabil. Ea s-a luptat din răsputeri ca să ajungă până acolo, iar acum se afla în momentul în care începea să se bucure de roadele muncii sale”. Acum, în urma femeii au rămas amintirile celor dragi, un parc memorial şi un nume de stradă.
MEMORIE
Muzeul din Şimleu
Povestea Arlenei Jozsef Fried, dar şi a altora ca ea, este păstrată în România cu ajutorul arhivelor Muzeului Holocaustului din Şimleu Silvaniei. Clădirea care adăposteşte actualul muzeu a fost ridicată în secolul al XIX-lea. A adăpostit iniţial o sinagogă, care a fost centrul comunităţii evreieşti din zona Şimleu – Nuşfalău, până în momentul începerii Holocaustului. În perioada comunistă, în Şimleu nu a mai rămas nici un evreu, iar sinagoga a fost abandonată. Acum, ea a devenit un loc al memoriei cu ajutorul unui descendent al unei familii de evrei din Nuşfalău, emigrată peste Atlantic. Muzeul finanţat de Alex Hecht a devenit, astfel, primul din România în care sunt omagiate victimele Holocaustului.
În 2001, Arlene Jozsef Fried era avocată. Lucra la etajul 104 al World Trade Center, din primul turn care a fost lovit de pilotul avionului sinucigaş.
