Cei implicaţi în lupta pentru supravieţuire a bolnavilor cu cancer atrag atenţia autorităţilor în privinţa modului în care se pune diagnosticul de cancer în România. „Spre deosebire de alte ţări europene, la noi diagnosticul se comunică întâi familiei, nu pacientului. Este greşit pentru că uneori familia alege să nu comunice diagnosticul bolnavului, iar acesta, neavând toate datele, nu luptă aşa cum ar trebui cu boala”, spune Cezar Irimia, preşedintele FABC. Acesta a amintit de cazul unei soţii care şi-a minţit bărbatul că are ulcer. „Când a aflat de ce suferă de fapt le-a transmis tuturor că nu-i va ierta”, spune Irimia.
Preşedintele FABC spune că ar trebui elaborată o strategie prin care să fie comunicat diagnosticul de cancer pacientului. „Întâi ar trebui să se facă o evaluare emoţională a pacientului. Cunosc cazul unui bărbat care a primit atât de dur diagnosticul medicului, încât a făcut stop cardiac la aflarea veştii”, mai spune acesta.
Mărturii despre diagnostic: „Parcă mi-am primit condamnarea la moarte”
Medicul Florin Băcanu este de părere că orice oncolog ar trebui să fie şi un bun psiholog. „Este nevoie de o pregătire prealabilă a pacientului, nu-i dai cu leuca în cap. Este bine să fii sincer cu el, dar să îi aminteşti că orice problemă poate fi învinsă şi că este necesar să înceapă tratamentul. Trebuie să-i spui şi în ce stadiu este, dacă este sau nu operabil cancerul, ce se întâmplă la chimioterapie, iar dacă este în stadiu terminal îi explici ce se întâmplă în evoluţia naturală şi dacă există vreun tratament care să îi prelungească viaţa cu luni sau cu ani”, spune medicul Florin Băcanu.
Pacientul Sorin Condeescu (70 de ani), diagnosticat cu cancer renal, se gândeşte şi acum cu groază la momentul diagnosticului, chiar dacă a avut parte de medici care l-au luat cu binişorul. „Parcă mi-am primit condamnarea la moarte. Întâi am simţit că se prăvăleşte cerul peste mine, apoi m-am gândit să îmi fac testamentul, nu îmi imaginam că mai pot avea nişte ani de trăit”, spune pacientul, care trăieşte de trei ani cu cancer renal.
„După citostatice, am simţit că am cucerit lumea”
După ce a trecut de momentul în care s-a simţit pedepsit pe nedrept de Dumnezeu, a început să se obişnuiască cu boala şi să înveţe să trăiască cu ea. „Accepţi inclusiv faptul că îţi cade părul, că îţi apar tot felul de bube pe tine. În sfârşit, în momentul în care am reuşit din nou să mă deplasez cu maşina, după prima cură de citostatice, am simţit că am cucerit lumea, iar când am început să simt iarăşi gustul alimentelor am mâncat urdă până mi s-a făcut rău”, zice bărbatul, care le transmite, de la Buşteni, tuturor pacienţilor cu cancer să lupte pentru viaţă.
