Sistemul autohton de contabilitate (RAS), cel folosit în prezent de băncile locale, este mult mai dur decât standardele internaţionale IFRS în privinţa provizioanelor.
Un ordin al Băncii Naţionale a României, supus deocamdată dezbaterii publice, ar putea determina schimbări în structura după profituri a sistemului bancar autohton. Potrivit actului normativ, de la 1 ianuarie 2012, toate instituţiile de credit locale vor fi obligate să raporteze rezultatele financiare conform standardelor internaţionale (IFRS). În acest fel se rezolvă problema comparaţiilor între rezultatele băncilor care raportau rezultatele conform standardelor RAS şi cele care raportau potrivit IFRS. Noilor reglementări se vor supune, în actuala formă a ordinului, inclusiv „sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine”, cum este cazul ING, de exemplu. De asemenea, până la sfârşitul acestui an băncile trebuie să transmită la BNR planurile de măsuri pentru implementarea IFRS. Băncile străine lucrează de ani de zile şi cu standardele internaţionale.
„Dreptate” pentru băncile de la bursă
Primele care vor avea de câştigat de pe urma noilor reglementări sunt băncile listate (BRD, Banca Transilvania şi Carpatica), precum şi ultima bancă de stat locală, adică CEC. Aceasta pentru că, potrivit legislaţiei încă în vigoare ele sunt obligate să facă publice rezultate conform standardelor româneşti (RAS), mult mai dure decât standardele internaţionale. Din acestă cauză, printre altele, ani la rândul a fost imposibil de comparat profitul primelor două bănci locale (BRD şi BCR), având în vedere că ele au raportat rezultatele după standarde diferite. Doar în ultima vreme bănci cum ar fi Raiffeisen sau Unicredit au ales să facă publice câştigurile nete în ambele forme. Având în vedere criza economică, diferenţa dintre cele două standarde de raportare poate reprezenta diferenţa între profit şi pierdere, mai ales că impunerile RAS sunt cu mult mai dure, în primul rând, în ceea ce priveşte modalitatea de provizionare a creditelor restante. De exemplu, potrivit RAS, la credite cu restanţe mai mari de 90 de zile, băncile sunt obligate să provizioneze întreaga valoare, în timp ce IFRS permite deducerea colateralelor, inclusiv a garanţiilor imobiliare.
Deşi acum pare aproape o glumă, ani la rândul o bună parte a băncilor locale (unele bănci mai transparent, altele mai subtil) au transferat o parte a creditelor acordate în România către centralele din alte ţări. Unul dintre motive, alături de nivelul ridicat al rezervelor minime obligatorii, era, spun chiar bancherii, tocmai faptul că instituţiile de credit au fost obligate să raporteze rezultatele după standardul local, mai dur decât cel internaţional utilizat în ţările de provenienţă a băncilor-mamă.
Provizioane umflate cu RAS-ul
Un studiu al companiei de audit KPMG, citat de ZF, arăta că, la nivelul primului semestru al anului trecut, provizioanele potrivit raportărilor RAS erau de până la şase ori mai mari decât cele calculate după IFRS. Aceeaşi tendinţă se poate observa şi la instituţiile financiare nonbancare (companii de leasing, credit ipotecar sau de consum). Diferenţa aferentă provizioanelor pentru deprecierea creditelor dintre IFRS şi standardele contabile româneşti a fost de aproximativ 18% din rezultatele cumulate ale acestor instituţii.
