Primii elveţieni pe care i-am întâlnit în România au fost chiar excelenţa sa Livio Hürzeler, ambasadorul Elveţiei la Bucureşti şi domnul Thomas Stauffer (Head of the Swiss Contribution Office). De la ei am aflat că în România trăiesc aproximativ 400 de elveţieni, majoritatea lucrând pentru una din marile companii elveţiene care activează şi aici.
Migraţie şi emigraţie
Deşi Elveţia nu face parte din Uniunea Europeană, românii pot intra în această ţară fără viză, datorită acordurilor bilaterale existente între cele două ţări. Iar întrebarea generală a românilor care ies dincolo de graniţele ţării, rostită sau nu e aceeaşi de câtiva ani încoace: cum ne văd ei? Cum este percepută realitatea noastră acolo? Un elveţian nu-şi va pune niciodată întrebarea asta, poate şi pentru că nu are de ce. Noi însă, nesiguri pe imaginea pe care o proiectăm în exterior şi destul de conştienţi de problemele pe care le-am exportat o dată cu turiştii, muncitorii dar şi alte categorii de „călători” autohtoni avem câteva motive de îngrijorare. Ei bine, înţeleg că trebuie să facem o distincţie între realitatea prezentată de presă şi aici dar şi acolo şi ceea ce gândeşte populaţia. Emigraţia şi imigraţia sunt teme importante pentru elveţieni şi, datorită felului lor de a aborda problemele, fiecare amănunt e întors pe toate feţele: sunt analizate drepturile dar şi obligaţiile străinilor, măsurile necesare şi cele suplimentare pentru combaterea abuzurilor, etc. Problemele cauzate de unii români în străinătate în ultimii ani nu pot apărea într-o lumină bună, dar pe de altă parte, fiecare om va fi judecat individual după calitatea personală.
… şi cum îi vedem noi pe ei?
Nu toţi elveţienii sunt milionari!
La ce trebuie să ne aşteptăm dacă am alege să locuim acolo pentru o bucată de vreme – „Nu toţi elveţienii sunt milionari.” – îmi replică zâmbind ambasadorul, şi înţeleg din explicaţiile ulterioare că nici nu vor să fie percepuţi aşa. Fără îndoială, elveţienii şi elveţiencele au un standard de viaţă ridicat, un venit pe cap de locuitor mai mare ca în România, oraşe mai frumoase, case mai atrăgătoare. „Acum 100 de ani România era o ţară bogată al cărei venit pe cap de locuitor îl depăşea cu mult pe cel al Elveţiei. Pe atunci, elveţienii veneau să caute de lucru în România.” – îmi povesteşte el. Cum s-a schimbat societatea atât de radical? Luaţi în considerare un ultim secol agitat, două războaie mondiale, două dictaturi, comunismul şi încropirea unei noi democraţii – toate astea în România – în comparaţie cu un secol de pace şi neutralitate, de alegeri sociale bune şi muncă susţinută în Elveţia. Răspunsul vine de la sine. Elveţienii sunt ce au ales ei să fie: nişte oameni disciplinaţi şi metodici care trăiesc în condiţii naturale destul de aprige, într-o ţară muntoasă, lipsită de resurse naturale majore şi care trebuie să muncească constant şi disciplinat pentru tot ceea ce au. Şi-au făcut „averea” din munţii aceia şi din apele lor. „Cea mai importantă resursă naturală a Elveţiei este educaţia.” – găsesc scris într-un pliant informativ primit de la ambasadă. Într-adevăr, ceea ce apreciem la ei este ceea ce ştiu: precizia, calitatea produselor pe care le exportă, expertiza financiară şi bancară, etc. Statul şi mediul privat (o treime statul, două treimi mediul privat!) investesc masiv în educaţie şi cercetare, atât în propria ţară cât şi în străinătate, şi nu fără rezultate. Nu mai puţin de 17 premii Nobel au fost acordate unor savanţi elveţieni de-a lungul timpului. Este o cu totul altă politică decât cea aplicată la noi, nu? Şi bineînţeles un alt nivel al rezultatelor!
Stiaţi că:
Consiliul Federal Elveţian va oferi României o finanţare nerambursabilă în valoare de 181 milioane franci elveţieni (circa 130 milioane euro)? România poate angaja fondurile în termen de 5 ani de la data aprobării creditului cadru de catre Parlamentul Elveţian, perioada destinată plăţilor efective fiind de 10 ani. Domeniile eligibile pentru a fi finanţate din această contribuţie sunt: securitatea, stabilitatea şi sprijinul pentru reforme;
mediul şi infrastructura; promovarea sectorului privat; dezvoltarea socială şi a resurselor umane.
Site-uri interesante:
