Celebrul regizor Woody Allen a găsit o bună terapie pentru a se elibera de depresia omului modern: scrie cărţi în care face un mişto nebun de lume şi de viaţă. În apărarea sa invocă nebunia, după cum se spune încă din titlu în cartea care a apărut şi în româneşte.
„Apărarea invocă nebunia” (apărută la editura Humanitas) este o culegere de texte aproape filosofice în care Woody Allen ia în răspăr cam tot ce e sfânt în lume: de la psihanaliză la Bunul Dumnezeu. Personajele sunt oameni simpli sau celebrităţi precum Freud, Dracula, Hemingway, Picasso, Avraam şi chiar Iehova.
Despre democraţie şi reversul ei
Politica globală este unul dintre subiectele sale favorite. Iată cum vede mintea sclipitoare a lui Woody Allen lumea noastră: „Din păcate, politicienii noştri sunt fie incompetenţi, fie corupţi. Uneori, amândouă în aceeaşi zi. Guvernul nu răspunde nevoilor oamenilor mici. Dacă ai sub un metru şaptezeci, e imposibil să prinzi un congresman la telefon. Nu neg că democraţia rămâne, totuşi, cea mai bună formă de guvernare. Cel puţin, în democraţie nici un cetăţean nu poate fi torturat fără motiv, închis sau obligat să urmărească până la sfârşit anumite spectacole de pe Broadway. E o mare diferenţă faţă de ceea ce se întâmplă în Uniunea Sovietică. În regimul lor totalitar, un om care e prins fluierând poate ajunge să fie condamnat la treizeci de ani de muncă forţată. Dacă, după cincisprezece ani, nu se opreşte din fluierat, îl împuşcă. Această formă brutală de fascism e însoţită de terorism. Niciodată în istoria omenirii nu ne-am temut atât de mult că, tăind o bucată de carne de viţel, aceasta ar putea să explodeze. Violenţa naşte violenţă, iar previziunile spun că până în 1990 răpirea va fi forma dominantă de interacţiune socială. Suprapopularea ne va complica şi mai mult problemele. Statisticile arată că pe pământ trăiesc deja mult mai mulţi oameni decât ar fi nevoie pentru a căra chiar şi cel mai greu pian (…). Pornografia n-a fost niciodată mai dezmăţată. Iar filmele alea au o lumină proastă!”
„Rabi, de ce nu avem voie să mâncăm carne de porc?”
Religia, mai ales cea mozaică, este un subiect de mare atracţie pentru Woody Allen care nu se sfieşte să rescrie pasaje întregi din „Vechiul Testament” în stil personal. „Şi s-a trezit Abraham în miezul nopţii şi i-a spus unicului său fiu, Isaac:
– Am avut un vis şi vocea Domnului mi-a spus să-mi sacrific unicul fiu aşa că pune-ţi pantalonii!
Iar Isaac a început să tremure:
– Şi tu ce-ai zis când El a pomenit de chestia asta?
– Ce era să spun? a răspuns Abraham. Eram în chiloţi, la două
noaptea, faţă-n faţă cu Creatorul Universului. Era cazul să intru în polemici? (…)
Aşa că l-a dus Abraham pe Isaac într-un loc anume şi l-a pregătit de sacrificiu, dar în ultima clipă Domnul i-a oprit mâna:
– Cum poţi să faci aşa ceva?
– Păi, Tu ai spus…
– Lasă ce am spus eu… Ce, nu ştii de glumă?
Iar Abraham s-a aruncat în genunchi:
– Asta e. Nu ştiu niciodată când glumeşti.
Şi atunci Domnul a tunat:
– Nu ai simţul umorului! „
În fragmentul intitulat „Poveşti despre hasidism cu un ghid al interpretării lor de renumitul cărturar”, Woody Allen, în rolul renumitului cărturar, deapănă, păstrând farmecul şi parfumul vechilor poveşti evreieşti, întâmplări în care personajele principale sunt marii rabini ai timpurilor trecute, izvoare nesecate de înţelepciune de la care se adăpa poporul credincios. „Rabinul Zwi Chai Yisroel, unul dintre cărturarii ortodocşi ai Torei, care a făcut din văicăreală o formă de artă încă necunoscută-n Occident, a fost în unanimitate desemnat cel mai înţelept om de către tovarăşii lui evrei care reprezentau o şaisprezecime din unu la sută din populaţie. Odată, în timp ce se îndrepta spre sinagogă pentru a sărbători, conform tradiţiei evreieşti, încălcarea tuturor promisiunilor de către Dumnezeu, l-a oprit o femeie care l-a întrebat următorul lucru:
– Rabi, de ce nu avem voie să mâncăm carne de porc?
– Nu avem voie?, a întrebat rabinul neîncrezător. Hopaaa…”
