Cea de-a 70-a ediţie a unuia dintre cele mai vechi şi prestigioase festivaluri de muzică cultă, “Festival international de musigue de Besançon Franche-Comté “ a avut loc în Franţa între 8 și 23 septembrie. Pentru iubitorii de muzică clasică, pentru muzicienii și pentru oamenii de cultură de oriunde Festivalul de la Besançon se leagă neîndoielnic de numele pianistului legendar Dinu Lipatti, mentor al unui șir întreg de mari pianiști ai lumii, mulți contemporani nouă.
Cariera lui fulminantă s-a conturat deja din școala românească de interpretare, dar s-a deschis prin porțile Vienei și mai ales ale Parisului. Sălile de concert din Europa au afișat foarte curând un nume extrem de căutat, s-au făcut înregistrări de către casa de discuri Columbia și, la doar 28 de ani, Lipatti preda deja la Conservatorul din Geneva. Însă o formă de leucemie incurabilă avea să-i curme viața la doar 33 de ani.
La cea de-a treia ediție a Festivalului de la Besançon (1950) a avut loc memorabilul recital al lui Dinu Lipatti, de altfel, ultima sa apariție în public. Din fericire, recitalul a rămas posterității grație înregistrării sale, devenită emblematică pentru viziunea marelui pianist, cel care pentru totdeauna a dat întâietate expresivității artistice în actul interpretării muzicale.
Festivalul Serile Lipatti a intrat într-o colaborare directă cu Festivalul de la Besançon pentru a aniversa împreună cei 100 de ani de la nașterea artistului român. Acest cutezător proiect – LES SOIRÉES LIPATTI – Hommage à Dinu Lippati, 100e anniversaire – a fost finanțat de către Ministerul Culturii și Identității Naționale.
Am rugat coordonatorul Serilor Lipatti, pe muzicologul Saviana Diamandi, să ne împărtășească câte ceva despre înfăptuirile domniei sale legate de readucerea în memoria oamenilor de cultură a figurii de geniu a lui Lipatti.
RL: De la serile camerale din Conacul Lipatti ați ajuns în scurtă vreme în sălile filarmonicilor din țară sau în festivaluri din străinătate. Cât de lesne sau cât de greu a fost acest parcurs?
Saviana Diamandi.: Deja de la cea de-a doua lor ediție Serile Lipatti au adus o noutate: festivalul a deschis și o secțiune internațională, întâi la Filarmonica din Pitești, apoi la Ateneul Român, întrucât spațiul mic de la Conac nu permitea accesul unui public numeros.
Parteneriatul cu Filarmonica George Enescu a continuat în toți acești ani, iar propunerile noastre au adus întotdeauna săli pline. Tot Filarmonica bucureșteană a fost partenerul nostru în noua linie pe care a deschis-o Festivalul: masterclass-uri cu mari interpreți.
Când am câștigat Grantul SEE oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României, ne-am putut desfășura cu multă generozitate în următoarele două ediții. Mai întâi am instituit un dialog cultural între România și lumea nordului Europei, cu alte cuvinte am extins secțiunea internațională și în alte țări. Proiectul a primit denumirea de Lipatti Evenings și a fost găzduit în festivaluri din Norvegia și Islanda cu recitaluri și masterclass-uri susținute de muzicieni români de elită.
Pe de altă parte, publicul din România a avut posibilitatea extraordinară de a veni în contact cu cu unii dintre cei mai buni muzicieni pe care îi are Norvegia Ne place să credem că succesul la public îl datorăm în bună parte și încrederii pe care ne-am câștigat-o propunând valori care să se ridice la înălțimea lui Lipatti.
Am văzut că există un interpret preferat al Serilor Lipatti, pianistul rus Andrei Gavrilov. Cum s-a ajuns la o astfel de relație puternică între festival și un pianist de o asemenea talie?
Directorul artistic, Ilie Mașala, a știut cum să-l convingă pe Gavrilov să participe într-un festival care era la acea vreme abia la începuturile lui. Pe noi și pe publicul nostru Andrei Gavrilov ne-a copleșit cu recitalul din 2014, dar și un an mai târziu cu concertul nr. 2 de Rahmaninov, sub bagheta maestrului Horia Andreescu la București și a lui Gabriel Bebeșelea la Sibiu. Însă evenimentul unic în viața culturală românească în 2016 l-au reprezentat cele trei concerte pentru pian și orchestră (Rahmaninov 3, Prokofiev 1 și Ravel pentru mâna stângă) interpretate în aceeași seară de Gavrilov, în dublă calitate de solist și dirijor.
2017 este anul aniversar Lipatti. A fost, deci, o ediţie specială.
Am deschis ediția a VI-a la Ateneul Român, în virtutea bunei noastre colaborări cu Filarmonica George Enescu, chiar în 19 martie, ziua în care Dinu Lipatti ar fi împlinit 100 de ani. A fost un concert care cu adevărat aniversar, în care s-au implicat Camerata Regală și reputatul dirijor Horia Andreescu. Capul de afiș al serii a fost Nikolai Demidenko, minunat pianist rus, care a putut fi adus în acest concert prin strădania Serilor Lipatti, susținute de Institutul Cultural Român și Raiffeisen Bank.
Apoi, ne-am îndreptat către Franța, unde, prin prezența noastră în Festival international de musique de Besançon Franche-Comté, am trăit momente impresionante alături de trei excepționali pianiști români. Pentru acest omagiu adus lui Lipatti s-a deschis Sala Parlamentului din Palatul de Justiție, acolo unde Lipatti în 1950 și-a susținut ultimul recital. De altfel, cei trei pianiști români au avut fiecare în repertoriu unele piese cântate de Lipatti la Besançon. Sala a fost plină până la refuz în fiecare dintre cele trei seri. Înainte de fiecare recital directorul festivalului de la Besançon, Jean-Michel Mathé a făcut o introducere plină de căldură. Recitalurile au fost foarte diverse. Publicul pur și simplu ne-a îmbrățișat cu aplauzele lui, într-un spațiu încărcat de amintiri.
Ce au simțit interpreții români?
Au trăit această experiență într-o emoție puternică. Iată câte ceva din impresiile lor: Valsurile ultimului recital al lui Lipatti, spre exemplu, au marcat audițiile copilăriei lui Vlad Dimulescu și, pe undeva, spune el, au fost punctul de plecare al evoluției lui ca pianist. De aici înclinația lui evidentă către Chopin. "Cântând în Sala Parlamentului din Besançon," declară el, "m-a cuprins un sentiment copleșitor și în același timp înălțător, având privilegiul să mă întîlnesc cu această ocazie extraordinară o dată în viață. Am fost surprins într-o manieră foarte plăcută de căldura și generozitatea publicului numeros. Cu siguranță, spritualitatea unui oraș cu o vechime milenară oferă un ambient foarte potrivit unui festival de o asemenea amploare, aflat la aniversarea cu numărul 70. Omagierea lui Lipatti în acest context nu ar fi fost posibilă fără strădania neprețuită a doamnei Saviana Diamandi și a domnului Ilie Mașala,cei care sunt inițiatorii Serilor Lipatti."
"La Besançon”, remarcă apoi Daniel Goiți, "Lipatti a înfăptuit un miracol pianistic despre care se vorbește și în zilele noastre. Pe tot parcursul recitalului meu am avut în mintea mea chipul său angelic, care m-a inspirat artistic până la final. Cu adevărat, recitalul a reprezentat pentru mine o experiență impresionantă și deosebit de frumoasă."
Prezența lui Viniciu Moroianu la Besançon a fost, după cum se destăinuie, “un moment de viață inițiatic”. "Întregul spațiu al Sălii Parlamentului", își descrie el trăirea, "părea că respiră și acum oficierea acelui recital legendar din 1950, adânc impregnat în memoria locului. Am cântat în fața unui public numeros și entuziast, care, alături de lucrări de Mozart și Schumann, se întâlnea probabil pentru prima oară cu pagini inspirate, zămislite de Lipatti – compozitorul. Melomani din sală mi-au spus că știu de la rude vârstnice, unele venite de la mari distanțe, despre aripa îngerului care a planat atunci, aici."
Să înțeleg că ați încheiat cu aplomb ediția a VI-a a Serilor Lipatti?
Nu încă. Mulțumită susținerii financiare nelipsite a Consiliului Județean Argeș și a Institutului Cultural Român, cărora li se alătură cu o sponsorizare firma HBP EKO Distribution, continuăm acum la Conacul de la Fundățeanca, cu recitaluri de pian în 10, 17, 24 și 31 octombrie, precedate de prelegeri introductive și de micro-recitaluri ale unor talentați pianiști aflați la început de carieră. Convingerea noastră este că publicul nu poate fi format decât cu valori adevărate, iar, pe de altă parte, Dinu Lipatti nu poate fi coborât la nivelul unor acțiuni culturale modeste sau de gust îndoielnic. Numele lui, cariera lui, transformarea lui într-un adevărat idol pentru alți mari pianiști ai lumii, ne responsabilizează pe toți și ne obligă să ne ridicăm prin deciziile și faptele noastre la nivelul lui.
