Hahnemann – părintele homeopatiei clasice – a fost o persoană remarcabilă,un geniu, dotat cu o putere de muncă deosebită şi cu o energie inepuizabilă. Se pare că de foarte tânăr s-a decis să devină medic, dar a trebuit să învingă opoziţia părinţilor şi sărăcia familiei sale. Pentru a reuşi să studieze a trebuit să se autoîntreţină în timpul şcolii făcând traduceri din lucrări ştiinţifice. Cunoştea în mod fluent opt limbi străine şi studia cu ardoare chimia. Propunându-şi să petreacă fiecare a treia noapte cu traduceri, a reuşit să-şi cultive propriile cunoştinţe.
După ce a devenit medic, s-a făcut repede cunoscut în lumea medicală şi ştiinţifică. După 12 ani de practică medicală prosperă, el a ajuns la concluzia că medicina din vremea sa nu numai că nu făcea bine, dar reuşea să facă uneori mai mult rău, fiind chiar aproape de crimă. Metodele medicale ale timpului său constau în prescripţii destul de neştiinţifice, aplicaţii de lipitori şi venesecţii. Şi alţi medici erau nemulţumiţi, dar prea puţini şi-au abandonat practica şi bunăstarea ca urmare a remuşcărilor sau mustrărilor de conştiinţă.
Victoria Tatu
