Creditele în valută se pot scumpi nu numai atunci când cresc dobânzile, ci şi într-o manieră mai subtilă, prin intermediul cursului de la casa de schimb. Clienţii care achită automat ratele în lei şi lasă conversia valutară în seama băncii pot economisi sume importante de bani dacă îşi cumpără valuta de la o altă bancă.
Ratele la creditele în valută se pot plăti în lei, urmând ca suma să fie transformată în moneda creditului la cursul de schimb al băncii. Clienţii care folosesc această metodă pot ajunge în situaţia să achite costuri mai mari la credit, din cauza cursului pe care banca îl utilizează. De regulă, băncile folosesc în acest scop un curs special – denumit curs de cont curent, care este puţin mai avantajos decât cel practicat la casa de schimb proprie. Chiar şi aşa, sunt dese cazurile când aceste cursuri de cont curent sunt mult mai dezavantajoase decât cursurile de la casele de schimb ale altor bănci. De aceea, poate deveni mult mai eficient ca un client să-şi cumpere valuta de la o altă casă de schimb şi să achite rata direct în moneda creditului.
Cursul ne poate costa până la 50 euro/an
Dacă analizăm cotaţiile de la casele de schimb, se observă diferenţe destul de notabile. De exemplu, pe 2 iulie, clienţii puteau cumpăra euro la 4,33 lei de la Banca Românească şi cu 4,391 la Volksbank.
Prin urmare, diferenţa între cel mai bun curs şi cel mai dezavantajos poate depăşi 1%. În acest mod, unii clienţi pot ajunge să suporte costuri mai mari la credite fără să-şi dea seama. De exemplu, pentru un credit ipotecar cu o rată lunară de 300 euro, decizia de a plăti rata la cursul bancii îi poate costa pe clienţi cu până la 4 euro mai mult în fiecare lună. Într-un an, costul suplimentar devine 48 euro, considerând o diferenţă între cel mai bun şi cel mai ridicat curs de schimb de aproximativ 6 bani. Având în vedere că la creditele ipotecare scadenţa ajunge la peste 30 de ani, conversiile valutare pot costa clienţii suplimentar până la 1.500 euro, în funcţie de diferenţele dintre cursurile de schimb practicate de bănci.
Libertate maximă în stabilirea cursului
Modul exact în care se stabileşte cursul la casa de schimb îl ştiu doar băncile. Conso.ro a solicitat principalelor bănci mai multe detalii despre procedurile existente, însă răspunsurile au fost extrem de generale. În esenţă, băncile au o mare libertate de decizie.
„Banca Transilvania stabileşte cursul de schimb practicat la Casele de schimb valutar în funcţie de câteva criterii, cele mai importante fiind evoluţia cursurilor pe piaţa interbancară şi tendinţele acestora, specificul pieţelor locale (deoarece banca nu practică un curs unic la nivel naţional) şi elementele de politică proprie vizând anumite valute”, au declarat oficiali ai Băncii Transilvania. Volksbank stabileşte cursurile pentru clienţi în funcţie de piaţa valutară interbancară, iar la UniCredit, cursul de schimb standard se stabileşte în funcţie de cursul pieţei şi de competiţie, au explicat reprezentanţii celor două bănci.
La Bancpost, situaţia este asemănătoare, cursul valutar pe care banca îl are afişat la casele de schimb fiind stabilit la începutul zilei, în funcţie de condiţiile din piaţa valutară. Cursul poate fi modificat în timpul zilei, dacă situaţia din piaţă se schimbă substanţial. „Cotaţiile pe care băncile le stabilesc pentru tranzacţiile valutare la casa de schimb depind de o serie de factori. În primul rând, costul de tranzacţionare, legat de administrarea numerarului tranzacţionat la casa de schimb, este unul mult mai mare decât în cazul tranzacţiilor în cont. În al doilea rând, volatilitatea pieţei valutare interbancare este un factor determinant pentru cotaţiile la casa de schimb”, a explicat Ionuţ Dumitru, economist şef la Raiffeisen Bank.
În Polonia, Protecţia Consumatorului investighează cursurile de schimb
Modul în care băncile stabilesc cursul de la casa de schimb a devenit însă un punct de interes major în Polonia. Autoritatea pentru protecţia consumatorului a considerat că este foarte important ca modul de stabilire al cursului de schimb al băncilor să fie transparent şi cunoscut de consumatori. Motivul este că o mare parte din populaţie are credite în valută şi plăteşte ratele la aceste credite în moneda naţională. În urma unor controale efectuate în septembrie 2009 la 17 instituţii bancare din Polonia, printre care Deutsche Bank, ING, Millennium şi GE Money, autorităţile au verificat şi sancţionat, nu valoarea spread-urilor practicate de bănci (diferenţa dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare), ci modul de calcul a acestora. În perioada controalelor, patru dintre cele 17 bănci şi-au retras creditele în valuta din ofertă. Din informaţiile obţinute de autoritatea pentru protecţia consumatorului reiese că băncile oferă informaţii despre cursul de schimb practicat pe site-urile proprii sau în sucursale, dar nu şi despre modul în care se calculează aceste cursuri.
Protecţia consumatorului şi-a susţinut actiunea spunând că „un consumator care nu primeşte informaţii precise despre modul de stabilire a cursului de schimb poate fi taxat suplimentar nejustificat”. Aceasta nu este prima acţiune de acest tip. În aprilie 2009, autoritatea poloneză pentru protecţia consumatorului a iniţiat un proces împotriva Millennium Bank punând sub semnul întrebării legalitatea unei clauze folosite de bancă. Prin intermediul acesteia, banca avea posibilitatea de a stabili cursul de schimb, pentru ratele la credit, la nivelul cursului mediu al băncii din ziua respectivă. Dacă această clauza se va dovedi abuzivă, ea nu va mai putea fi folosită de nicio altă bancă în contracte, conform reglementărilor din Polonia.
