Victoria lui Bronislaw Komorowski în alegerile prezidenţiale reprezintă o victorie a Platformei Civice (PO), dar şi o provocare, formaţiunea condusă de premierul Donald Tusk urmând să deţină puterea deplină şi să demonstreze capacitatea de a reforma ţara în profunzime.
Media poloneze subliniau ieri că nu doar Bronislaw Komorowski este cel care a obţinut mandatul prezidenţial, ci întreaga sa formaţiune politică. „Alegătorii au oferit puteri depline Platformei Civice (PO), convinşi că va amortiza efectele crizei”, relata Dziennik Gazeta Prawda referindu-se la performanţa Poloniei, singura ţară din Uniunea Europeană care a reuşit să înregistreze creştere economică în timpul crizei. Komorowski, aliat al premierului proeuropean Donald Tusk, a obţinut 52,63% din voturi, devansându-l pe contracandidatul său conservator, Jaroslaw Kaczynski, liderul formaţiunii Lege şi Justiţie, care a obţinut 47,37%, rezultate anunţate după numărarea a 95% din voturi. Platforma Civică a lui Donald Tusk şi Komorowski, aliată cu partidul ţărănesc PSL se află la guvernare din toamna anului 2007. Presa insistă că, în noul context politic, PO va dispune de puteri depline, urmând să demonstreze dacă este un partid capabil să reformeze ţara, în special în domenii ca finanţele publice, unde trebuie să înfrunte puternice grupuri de interese. Nu va avea nici o scuză şi, dacă nu va demonstra că este un partid al reformei, deschis faţă de revendicările democraţiei europene, va pierde următoarele alegeri.
În ce îl priveşte pe Jaroslaw Kaczynski, fratele geamăn al preşedintelui mort în accidentul de avion de la Smolensk, în campanie s-a străduit să facă uitat stilul său intransigent, arta de a diviza şi blocajele repetate ale instituţiilor europene care au marcat perioada cât a fost premier. Acum, după ce l-a felicitat pe Komorowski, a ţinut să anunţe că era Kaczynski nu s-a încheiat: „Prezidenţialele au fost un excelent antrenament (…), ne aşteaptă alte alegeri, municipale şi legislative”. Bronislaw Komorovski, 58 de ani, noul preşedinte polonez, este un vechi radical anticomunist devenit om al compromisului sub influenţa lui Tadeusz Mazowiecki. Istoric de formaţie, provine dintr-o veche familie de nobili polonezi, care a înscris acte de glorie în istoria ţării şi este înrudită cu casa regală a Belgiei. A fost ales deputat de şase ori, devenind în 2007 preşedinte al Dietei. După accidentul de la Smolensk şi moartea preşedintelui Lech Kaczynski, a devenit preşedinte interimar, asigurând continuarea afacerilor publice şi pregătirea scutinului prezidenţial.
Dreapta liberală din Polonia urmează să înceapă reforme economice impopulare, multă vreme îngheţate, iar şeful statului, deşi dotat cu puteri limitate în ce priveşte deciziile economice, dispune de un drept de veto legislativ. Fostul preşedinte conservator a uzat de acest drept de 18 ori, majoritatea neîncetând să evoce riscul iniţiativelor din cauza blocajului prezidenţial. Alegerile municipale au loc în toamnă, iar cele legislative peste un an şi liberalii trebuie să se prezinte cu bune rezultate în materie de reforme pentru a câştiga. Printre reformele evocate pentru evitatarea derapajului bugetar figurează fiscalitatea, pensionările, sistemul de protecţie socială a agricultorilor şi cea a sectorului sanitar. După anunţarea victoriei liberalului Komorowski, ministrul german de Externe, Guido Westerwelles preciza că decizia polonezilor este „un semnal proeuropean puternic”, considerându-l pe noul şef al statului polonez „un partener solid în favoarea încrederii şi cooperării”. La Moscova, preşedintele Comisiei pentru afaceri internaţionale din Duma, Konstantin Kosacev, declara că alegerea lui Komo-rowski va permite ameliorarea relaţiilor Rusiei cu Polonia şi cu întreaga Europă, subliniind că „modelul cooperării va înlocui modelul confruntării”, aluzie la înlocuirea „erei Kaczynski” cu „era Komorowski”.
