Fotbalul american se joacă 90 la sută cu mintea. Dacă o echipă nu reuşeşte să împingă jocul 10 metri în terenul advers din patru încercări, atunci intră în acţiune punter-ul, cel care trebuie să degajeze balonul acela oval şi ţuguiat aşa încât adversarilor să le fie cât mai greu să-l recupereze şi să-l folosească apoi împotriva formaţiei sale.
E o scurtă lecţie de fotbal american predată pentru România Liberă, prin telefon, de punter-ul Zoltan Mesko, un tânăr de 24 de ani, plecat din Timişoara în SUA acum 13 ani pentru a ajunge primul român care semnează un contract cu o echipă profesionistă de fotbal din Statele Unite – New England Patriots.
Fotbalul american, un sport pentru inimă
Să uităm de fotbalul nostru european şi de Campionatul Mondial din Africa de Sud pentru următoarele câteva mii de cuvinte. Aici este vorba despre „sportul care-ţi face inima să pulseze în fiecare secundă, pentru că oricând se poate întâmpla ceva extraordinar pe teren”, după cum spune Mesko într-o americană standard. Chiar dacă legătura telefonică România-SUA vine cu un bruiaj fonic permanent, vocea calmă, egală a lui Mesko se distinge destul de bine. Uneori vorbeşte ca un autor de cărţi motivaţionale: „Ca să reuşeşti trebuie să combini talentul cu munca pe brânci. E bine să primeşti şi discursuri mobilizatoare, dar acestea nu au efect decât o săptămână-două. După aceea e nevoie să te motivezi singur”.
Ce-i drept, lui i-a trebuit foarte multă automotivare. După cum mărturiseşte, la 14 ani, în clasa a 8-a, era numai „piele şi os”. La 1,85 metri avea 70 de kilograme. A urmat o perioadă în care a stat câte trei ore pe zi la sala de forţă, inclusiv duminica, atunci când americanii tradiţionalişti iau masa în familie şi se relaxează. Pentru fotbal a renunţat şi la lucrul pe perioada verii, celebrul „summer job” despre care se spune că responsabilizează şi căleşte tinerii din SUA. Rezultatul: în prezent, chiar şi jurnaliştii americani, care le-au văzut pe toate, se miră când îl privesc intrând pe teren, la 1,96 metri şi 105 kilograme.
Cioburile care i-au adus noroc
„Am avut şi noroc, Omul de Sus a potrivit lucrurile pentru mine”, continuă, cu o modestie de manual. Totuşi, felul în care s-a apucat de fotbal este ieşit din tipare. A avut de ales între poziţia de punter la echipa liceului şi a plăti becul din sala de sport pe care tocmai îl nimerise lovind o minge prea puternic. A fost o ofertă „de nerefuzat” din partea profesorului de sport. Aşa că a lăsat soccer-ul cu care se obişnuise încă din România, unde bătea mingea prin parcări, pentru fenomenul sportiv care în State aduce câteva mii de spectatori până şi la meciurile dintre echipele de liceu.
Mesko nu caută să-şi înflorească povestea şi recunoaşte: „Ştiam că fotbalul e sportul aflat în lumina reflectoarelor, că de aici vin banii. În plus, aveam posibilitatea să obţin o bursă la colegiu jucând fotbal şi să-mi ajut astfel părinţii”. În anii ce au urmat a reuşit să-şi îmbunătăţească media degajărilor de la 32 la 40 de metri, în condiţiile în care lungimea terenului este de 90 de metri. Iar recordul de înălţime atins de degajările lui Mesko – 63 de metri – nu mai are nevoie de vreun comentariu. Ţelul a fost atins după patru ani de muncă: Universitatea din Michigan i-a oferit o bursă şi a ajuns să joace pentru echipa locală, Wolverines. Apoi, şi-a dat seama că, de fapt, era plătit pentru ceva ce-i plăcea.
„Eu sunt cel care trebuie să alunge stresul în timpul jocului. Îmi place presiunea din teren. Fotbalul mă ţine agitat, fără astâmpăr. Dacă ceea ce faci nu are măcar din când în când efectul ăsta asupra ta, atunci cred că trebuie să renunţi”, spune Mesko, cu un entuziasm din care se poate ghici în sfârşit personalitatea punter-ului „înrolat” pentru 280.000 de dolari pe sezon – sumă pe care n-o infirmă – de New England Patriots, una dintre cele mai tari echipe din NFL (National Football League). Apoi revine la stilul liniar cu o referire la un sport liniar: „Fotbalul este ca golful, numai că aici eşti tot timpul grăbit”. Explicaţia: şi la fotbal trebuie să calculezi traiectorii, să gândeşti cu câteva mutări înainte.
„Sunt mândru că sunt român, ştii?”
După aproape fiecare propoziţie subliniază cu ticul verbal american „you know”. Un fel de „ştii” sau „înţelegi tu” din exprimarea orală românească. Dar nu totul este aşa de lesne de înţeles când vine vorba de Zoltan Mesko. De pildă, cum „simte că reprezintă România” dacă în 13 ani de când a plecat în Statele Unite nu a mai trecut prin Timişoara decât de două ori, ultima oară acum 10 ani? Explicaţia sa e mai puţin logică decât discursul oferit până la acest punct, dar la fel de percutantă: „Faptul că am plecat dintr-o Românie abia scăpată de comunism m-a făcut să-mi pot găsi motivaţia mult mai uşor, să-mi dau seama ce norocos sunt că trăiesc în America”. Nu lasă însă loc de interpretări: „În familie mai vorbesc încă română. Sunt mândru că m-am născut în România, cu atât mai mult cu cât alţi cetăţeni americani, cu origini italiene sau irlandeze, sunt deja la a doua sau a treia generaţie, deci mai îndepărtaţi de locul de unde se trag”. Şi, ca să arate că este încă „un băiat din România, care trăieşte visul american” – aşa cum se descrie – încheie interviul cu un „mulţumesc foarte mult” pronunţat prin surprindere, rapid şi foarte sigur. Exact ca degajările sale.
Cum se joacă fotbalul american
Fiecare echipă de fotbal american are trei subechipe, care intră în acţiune în funcţie de diferitele momente ale jocului. Nu pot fi mai mult de 11 jucători pe teren de partea unei echipe. Astfel, cei care atacă vor folosi o linie formată din jucătorii echipei de ofensivă (offense), iar cei din apărare vor întrebuinţa formaţia de defensivă (defense).
Apoi, există echipa specială (special team), care dă jucători doar pentru situaţiile când mingea trebuie degajată. Aşadar, este „punt” când balonul e lovit cât mai departe de către formaţia care se apără, „„ield goal” când mingea e trimisă direct către buturile adverse şi , bineînţeles, „kick off”, lovitura care începe jocul.
Acest sport este un joc al yarzilor (un yard are 0,9 metri). Echipa în ofensivă încearcă să câştige cât mai mulţi yarzi, cu scopul de a se apropia de endzone-ul (terenul de ţintă) opozanţilor. De fiecare dată când ofensiva are mingea, beneficiază de patru încercări (downs) pentru a câştiga 10 yarzi.
Fiecare atac începe cu clasica minge pasată de la „line of scrimmage” (în traducere liberă, linie de bătaie), printre picioare, de un „center” (centru) către un „quarterback” (QB), care poate apoi să fugă cu balonul sau să-l dea mai departe către un „running back”. De asemenea, QB-ul poate să paseze mingea înainte către un „wide receiver” (receptor în adâncime). În aceste situaţii se întâlneşte, de regulă, placajul.
Astfel de faze se succed spectaculos în jocul care are o durată totală de 60 de minute, împărţite în patru reprize de câte 15 minute fiecare.
Cine sunt New England Patriots
Fotbalul profesionist a fost adus în Boston, oraşul echipei, în 1959, când un grup de afacerişti locali, în frunte cu William H. „Billy” Sullivan Jr. a obţinut franciza necesară de la Liga Americană de Fotbal (acum NFL). Trei ani mai târziu, a fost stabilit primul nume al formaţiei, Boston Patriots, după un concurs public de propuneri. În 1971, la un an după ce s-a mutat în oraşul care o găzduieşte şi în prezent, Foxborough, echipa a devenit New England Patriots.
Cea mai bună perioadă pentru Patriots a venit după anul 2000. Între 2001 şi 2005, echipa a câştigat nu mai puţin de trei Super Bowl-uri, în condiţiile în care reuşise doar două finale ale competiţiei până atunci, în 1986 şi 1997.
