Li Peng, fost prim-ministru al Chinei comuniste, responsabil pentru reprimarea sângeroasă a mişcărilor studenţeşti din Piaţa Tiananmen, a scris o carte de memorii a cărei apariţie a fost interzisă de actuala putere de la Beijing. Li Peng este prietenul de-o viaţă al lui Ion Iliescu.
Istoria pare, astfel, a avea simţul umorului. Unul dintre comuniştii de modă veche, Li Peng, coleg de facultate cu Ion Iliescu la Moscova, ajunge să cunoască pe propria piele „binefacerile” sistemului pe care l-a promovat cu toate puterile.
Memoriile lui Li Peng, care cuprind şi notaţii din jurnalul său întinse pe perioada a nouă săptămâni ce au precedat măcelul din Piaţa Tiananmen, ar fi trebuit să apară pe 22 iunie la Hong Kong, dar editorul a declarat pentru New York Times (iată că sunt şi publicaţiile imperialiste bune la ceva) că puterea de la Beijing a interzis apariţia cărţii. Bao Pu, editorul lui Li Peng, a declarat că fusese prevenit de autorităţi că memoriile lu Li Peng nu vor ajunge în librării, dar că nu credea că lucrurile vor merge până acolo. „A fost un fel de montagne russe emoţional. Cărţile erau deja în tipografie, dar nu am avut altă şansă decât aceea de a opri tipărirea lor.” Bao Pu nu a vrut să spună cine anume din partid a decis acest lucru, dar a spus că interdicţia vine de la „o autoritate care contează”.
Motivaţia oficială este aceea că Li Peng încalcă legislaţia privind drepturile de autor. Neoficial, cei care au apucat să citească fragmente din carte, care circulă oricum libere pe net, sunt de părere că ceea ce i-a iritat pe conducătorii de azi ai Chinei este faptul că Li Peng pasează vinovăţia pentru atrocităţile din Piaţa Tiananmen către unii dintre liderii actuali ai Partidului Comunist Chinez.
Li Peng nu are remuşcări pentru crimele comise
Cartea nu aduce, altfel, mari revelaţii. Li Peng nu pare să aibă nici cea mai mică remuşcare pentru crimele comise. El insistă în cartea sa să susţină că, de fapt, decizia de a înăbuşi în sânge revoltele studenţeşti a fost una corectă. (Cam aşa zice şi colegul de grupă al lui Li Peng, Ion Iliescu, despre Mineriade.) Şi că, dacă acea mişcare care „punea în pericol stabilitatea Chinei” nu ar fi fost anihilată, astăzi ţara nu ar fi devenit o mare putere economică. Unii dintre intelectualii cu vederi liberale din China consideră ofensatoare lucrarea lui Li Peng, care nici măcar acum (are 81 de ani şi o sănătate şubredă) nu cere iertare poporului pentru crimele săvârşite.
„Într-o ţară cu o istorie milenară şi cu o memorie de elefant, Li Peng încearcă cu ultimele puteri să fie scos de pe lista lungă a infamiei”, se arată într-un articol publicat de Hong Kong News. „Dar poporul chinez nu iartă şi nu uită. Aşa că încercările lui Li Peng sunt jalnice şi inutile. O zicală din popor spune că un «nume rău» îţi rămâne lipit timp de 10.000 de ani. Chinezii îşi idolatrizează eroii şi-şi urăsc ticăloşii. Temple şi monumente se clădesc în cinstea patrioţilor şi stâlpi ai infamiei se ridică pentru trădători.” Semnatarul articolului dă exemple de ticăloşi celebri din istoria Chinei, ale căror fapte nu au fost nici azi uitate de popor.
De pildă, unui om care a trădat un mare patriot în secolul XII i s-a ridicat un monument, dar nu pentru a-i fi cinstită memoria, cum ar fi normal, ci pentru ca statuia lui să fie scuipată de urmaşi. Până în zilele noastre, chinezii care trec pe lângă ea îşi fac „datoria” de a-l batjocori şi la sute de ani după moarte pe respectivul ticălos.
Un alt erou negativ a avut parte de o soartă şi mai crudă. Trupul său a fost scos din mormânt şi rămăşiţele lui au fost lăsate să fie mâncare de corbi.
Memoriile fostului lider chinez, contradictorii şi mincinoase
Li Peng se consideră acum, nici mai mult, nici mai puţin decât „disident” şi compară cenzura actuală cu cea practicată în timpul Revoluţiei Culturale iniţiate de Mao Zedong, uitând că Mao fusese cândva eroul lui. Istoricul american Jeffrey Wasserstrom, autorul lucrării „China în secolul XXI”, consideră că memoriile lui Li Peng sunt contradictorii şi mincinoase şi, drept urmare, complet irelevante pentru istorici.
„Pe de o parte, Li Peng susţine că acţiunile armatei împotriva protestatarilor au fost perfect legitime, dar, pe de altă parte, încearcă să se distanţeze de ele. Dacă uciderea a sute de oameni nevinovaţi a fost corectă, atunci Li Peng de ce nu îşi asumă acest lucru în faţa istoriei?”, se întreabă retoric Jeffrey Wasserstrom.
Li Peng nu numai că nu îşi recunoaşte implicarea în evenimentele sângeroase din iunie 1989, ci dă chiar vina pe Deng Xiaoping, pe care îl citează: „Măsurile privind instaurarea legii marţiale trebuie luate cu mână de fier. Sigur că ar fi bine să facem cât mai puţin rău, dar trebuie să fim totuşi pregătiţi să vărsăm şi ceva sânge”, ar fi spus Deng Xiaoping, citat de Li Peng. Istoricul american Jeffrey Wasserstrom mai spune că memoriile fostului lider comunist sunt scrise cu aceeaşi limbă de lemn a propagandiştilor de sorginte sovietică şi că, în loc să aducă lumină în acea zonă gri a istoriei Chinei, continuă să susţină un punct de vedere fals, şi anume acela că studenţii şi intelectualii adunaţi în Piaţa Tiananmen reprezentau o ameninţare pentru poporul chinez.
„Protestatarii erau neînarmaţi şi nu cereau nici măcar în mod explicit căderea Partidului Comunist. Ei protestau paşnic împotriva corupţiei, a nepotismului, a cenzurii, a lipsei libertăţii de opinie, a implicării prea mari a statului în viaţa privată a cetăţeanului şi cereau, desigur, reforme economice pentru a ieşi din sărăcie şi pentru a duce un trai decent. Prin ce erau aceste cereri «atacuri de moarte la adresa statului chinez», cum le-a numit propaganda comunistă?”, se întreabă Wasserstrom. Deşi memoriile lui Li Peng au suscitat iniţial interesul publicului, care aştepta mari dezvăluiri, se pare că volumul autobiografic nu reprezintă decât o încercare târzie a fostului lider comunist de a-şi salva numele de la condamnarea definitivă a istoriei. Pledoaria sa nu pare însă să fi convins pe nimeni.
Neoficial, cei care au citit cartea sunt de părere că ceea ce i-a iritat pe conducătorii de azi ai Chinei este faptul că Li Peng pasează vinovăţia pentru atrocităţile din Piaţa Tiananmen către unii dintre liderii actuali ai Partidului Comunist Chinez.
