Uruguayanul Alcides Ghiggia este o legendă vie a fotbalului sud-american. În vârstă de 83 de ani, Ghiggia îşi va aduce mereu aminte de golul său din finala Cupei Mondiale 1950, desfăşurată în Brazilia, gol care a „scufundat” echipa-gazdă şi a adus Celeştilor al doilea şi ultimul, până acum, titlu mondial. După 60 de ani, fostul atacant al naţionalei Uruguayului a traversat Atlanticul pentru a primi în Africa de Sud Ordinul de Merit, distincţie oferită de FIFA. După ce a pozat fericit alături de actuala echipă a Uruguayului, a acordat un interviu reporterilor FIFA.com.
Señior Ghiggia, felicitări pentru premiul primit.Ce înseamnă pentru dvs ?
Nu cred că prea mulţi oameni au primit Ordinul de Merit şi de aceea m-a luat prin surprindere onoarea care mi s-a făcut. A primi o astfel de medalie este emo-ţio-nant şi mi-este greu să descriu în cuvinte ceea ce simt.
Aţi avut timp să vă uitaţi la meciuri de când sunteţi în Africa de Sud?
Am văzut aproape toate partidele şi trebuie să spun că nu cred că există vreo echipă care s-a remarcat faţă de celelalte. Este o competiţie extrem de echilibrată, cu mult mai puţine goluri decât ne aşteptam. A fost o uriaşă concentrare a tuturor pe apărare şi acesta este motivul pentru care asistăm la o ediţie ciudată a Cupei Mondiale. Cred că „ciudat” este cuvântul cel mai potrivit pentru a caracteriza competiţia din Africa de Sud.
Ce spuneţi de performanţele de până acum ale Uruguayului?
Se descurcă foarte bine. A jucat un meci extraordinar contra vicecampioanei mondiale Franţa şi a obţinut un egal care le-a dat jucătorilor multă încredere în propriile forţe. Apoi a bătut confortabil Africa de Sud, oferind un spectacol excelent, după care a repetat performanţa împotriva Mexicului. N-ar fi putut face ceva mai bine.
Acea victorie asupra Africii de Sud pare că dovedeşte că Uruguay joacă mult mai bine în deplasare decât acasă. Sunteţi de aceeşi părere?
Da, cred că e corect. Pare a fi o altă faţă a jucătorilor uruguayeni. Când echipa Uruguayului se găseşte într-o situaţie grea şi când totul este împotrivă, spiritul ei pare să strălucească deasupra. Este ceea ce noi numim „la garra charrua” (n.r. – a nu renunţa niciodată, în spiritul indienilor Charrua de care uruguayenii sunt foarte mândri).
Care dintre jucătorii Uruguayului v-a surprins în mod special?
Cu toţii au jucat ca o adevărată echipă. Forlan şi Suarez sunt singurii care au marcat, dar în spatele lor au fost o excelentă linie de mijloc şi o apărare solidă. Nimănui nu-i va fi uşor să treacă de Uruguay, vă asigur!
