La 20 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, liderul PSD Victor Ponta declară că „asumarea punctelor gri” din trecutul partidului nu poate fi decât simbolică. Mai precis, verbală.
Preşedintele PSD Victor Ponta spune că partidul său nu a pregătit nici un eveniment cu privire la comemorarea a 20 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, cea mai gravă lovitură dată democraţiei şi pluralismului abia renăscut atunci în România. Atât în programul cu care a câştigat în februarie alegerile interne din PSD, cât şi după preluarea efectivă conducerii, Victor Ponta declara că partidul său îşi va asuma rolul negativ pe care l-a jucat în momente precum mineriada din iunie 1990. El preciza în martie pentru România liberă că un moment bun în această privinţă ar fi 13 iunie 2010. Afirmaţia anunţa o abordare cu totul diferită faţă de cea a lui Ion Iliescu care susţine şi acum că venirea minerilor la Bucureşti a fost provocată de alţii şi că a salvat ţara de „forţe destabilizatoare”.
Ieri însă liderul PSD Victor Ponta a spus că această asumare a trecutului nu poate fi decât una simbolică: „Eu îmi asum. Dar am văzut în aceste zile nişte oameni care n-au fost în Piaţa Universităţii, era imposibil să fi fost, sunt prea tineri, oameni care au voie să vorbească, iar eu care am manifestat în Piaţa Universităţii, n-am voie să vorbesc. Sunt preşedintele PSD, am fost în Piaţa Universităţii, dar în ziua de 13 iunie, eu n-am voie să trec pe acolo. Aceasta arată că România este mai bolnavă acum decât în urmă cu 20 de ani şi că principiile Pieţei Universităţii nu sunt respectate”. Victor Ponta dă astfel de înţeles că prezenţa sa în Piaţa Universităţii, chiar cu un mesaj contrar celui promovat de preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu s-ar fi soldat cu un eşec. Preşedintele Ponta se referă la incidentul de săptămâna trecută de la târgul de carte Bookfest, unde Ion Iliescu a fost întrerupt de la lansarea unei noi cărţi de câţiva tineri din mişcarea Noii Golani care i-au strigat „Criminalule!”. Ei purtau afişe pe care scria „Ion Iliescu – căutat pentru furtul Revoluţiei din 1989, chemarea minerilor în iunie ’90, instigare la violenţă împotriva studenţilor anticomunişti, ascunderea adevărului despre mineriade”. Victor Ponta este de părere că cei care nu au participat şi nu ştiu ce a însemnat manifestaţia din Piaţa Universităţii nu sunt îndreptăţiţi să protesteze faţă de rolul jucat de Ion Iliescu în marile frământări din anii ’90. „Chiar credeţi că cei care au fost la Bookfest au vreo legătură Piaţa Universităţii? Nimeni dintre cei care am fost acolo, n-am fi făcut aşa ceva”, declară Victor Ponta.
Panseluţe de la „pioneri” pentru Ion Iliescu
Cele 200 de persoane care s-au adunat ieri în Piaţa Universităţii la 20 de ani de la Marea Mineriadă nu au renunţat însă la ideea de a-l agasa pe Ion Iliescu şi în data 13 iunie. După ce preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie Teodor Mărieş a protestat că manifestaţia nu primise iniţial autorizaţie de la Primăria Capitalei şi pentru zona în care se află casa lui Ion Iliescu, mulţi dintre protestatari au ajuns totuşi acolo. Cei mai tineri dintre ei purtau costume de pioneri ( uniforma şcolarilor în perioada comunistă). „Singura categorie de tineri acceptată de domnul Iliescu la el acasă sunt pionierii, de aceea ne-am gândit să-i ducem lui şi doamnei Nina (soţia lui Ion Iliescu n.r.) aceste suveniruri, adică panseluţe şi borcane cu dulceaţă, împreună cu o mapă roşie care conţine declaraţiile unora dintre victimele mineriadei”, a declarat preşedintele organizaţiei Noii Golani, George Simion. Sloganurile marşului de ieri precum „Iliescu, vinovat pentru sângele vărsat”, „Iliescu, eşti acasă? Iliescu,eşti acasă? Morţii nu te lasă!”, „Iliescu-criminalule!
Dosarul Marii Mineride – eşec major al sistemului judiciar
Potrivit actualului procuror general al României, Laura Codruţa Kovesi, „anchetele privind evenimentele din decembrie şi mineriada din ’90 sunt cele mai mari neîmpliniri din întreaga istorie a Ministerului Public”. În dosarul mineriadei din iunie 1990, nu a fost condamnat decât un executant, Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni. El a primit 10 ani de închisoare pentru că a încercat să-i taie capul ( la propriu) lui Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor din Universitatea Bucureşti.
După mai mult de 10 ani de la evenimente, fostul preşedinte Ion Iliescu a fost învinuit în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, dar în vara lui 2009 faptele s-au prescris sau au fost prost instrumentate. Liderul minerilor Miron Cosma n-a fost pedepsit pentru violenţele din 1990, ci pentru cele de la mineriadele care au urmat din 1991 şi apoi în 1999.
Piaţa Universităţii cerea legea lustraţiei, adică „alegeri fără comunişti!”
Principala revendicare a manifestaţiei maraton din Piaţa Universităţii era interzicerea participării la primele alegeri de după prăbuşirea dictaturii a foştilor responsabili comunişti, celebrul punct opt din Proclamaţia de la Timişoara. La alegerile din 20 mai 1990 a participat însă şi Ion Iliescu, fost secretar general PCR la nivel judeţean. El şi partidul său, Frontul Salvării Naţionale, au şi câştigat atunci alegerile cu un scor zdrobitor, de circa 80%, în condiţiile în care partidele istorice abia reînfiinţate, aveau puţine mijloace de a-şi face cunoscute punctele de vedere, iar simpatizaţii lor erau supuşi unor constante acte de intimidare. Mass-media era dominată de posturile publice care pledau cauza FSN, partidul-mamut, moştenitor al partidului comunist, împărţit ulterior în actualele PSD şi PDL.
După ce rezultatul alegerilor de la 20 mai au devenit însă publice, manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii s-a încheiat oficial. Liderii anti-comunişti, fie din rândul partidelor istorice, fie din rândul organizaţiilor civice, admiteau că bătălia era deocamdată pierdută şi că trebuie să aştepte următoarele alegeri. Autorităţile au pretins însă că în momentul în care au încercat să disperseze ultimii manifestanţi rămaşi în Piaţă, aceştia ar fi ripostat violent atacând inclusiv sediul Ministerului de Interne şi provocând apoi întreruperea transmisiunii televiziunii publice. Liderii opoziţiei au constestat această interpretare, declarând că este vorba de o diversiune, dar violenţele din 13 iunie l-au determinat pe proaspătul preşedinte ales, Ion Iliescu să declare că este nevoie de ajutorul populaţiei. „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”, declara Ion Iliescu în studioul TVR care tocmai îşi reluase emisia, într-o atmosferă de panică amplificată şi de contribuţia preşedintelui TVR, Răzvan Teodorescu. Mesajul a justificat venirea a mii de mineri în Bucureşti în zorii zilei de 14 iunie.
Violenţele din acele zile s-au soldat cu sute de victime. S-au înregistrat morţi, patru oficial, peste o sută neoficial, au fost sute de răniţi. Au fost devastate sedii oficiale, sediile partidelor de opoziţie, Universitatea şi Institutul de Arhitectură. Prezentate publicului larg drept acte ale justiţiei populare în apărarea autorităţilor instalate prin alegeri democratice, evenimentele i-au înspăimântat pe suporterii Opoziţiei. Mulţi tineri au părăsit atunci ţara, iar reintegrarea României în rândul ţărilor civilizate a fost întârziată cu cel puţin câţiva ani, costurile fiind incalculabile.
