Festivalul s-a deschis cu multe scurtmetraje româneşti… care au reuşit, în mod ciudat pentru ţara noastră, să umple până la refuz mica sală a cinematografului Arta (cunoscut drept „cinematograful studenţilor”, aflându-se în imediata apropiere a Universităţii Babeş-Bolyai).
Filmele proiectate în seara deschiderii festivalului, ce au fost prezentate în trei calupuri, concurează la TIFF pentru Premiul Zilelor Filmului Românesc, secţiunea scurt metraj. Am apucat să văd doar primele două „reprize”, asta pentru că cea de-a treia a fost difuzată în paralel cu gala de deschidere. În ciuda problemelor de sonorizare ce au dat emoţii regizorilor prezenţi la proiecţii şi dureri de cap spectatorilor, a fost o seară cu surprize plăcute. În primul rând mi-a plăcut că sala a fost plină (vorbim totuşi despre un gen nu tocmai promovat, nu tocmai accesibil publicului – scurtmetraje vedem doar în festivaluri, ocazional pe HBO sau la diferite institute culturale în seri tematice, apoi persoanele care semnează regia nu sunt deloc cunoscute, deci nu atrag spectatori), dar şi faptul că pe durata proiecţiilor, nu am auzit în sală nici un telefon mobil sunând (o asemenea „performanţă”, noi, la Bucureşti, n-o mai întâlnim nici măcar la teatru).
Cum Iulia Rugină a fost prezentă la proiecţie, voi începe cu filmul ei cel mai proaspăt, „Captivi de Crăciun”. Este un film foarte bun şi bine realizat şi, deşi este un mediu metraj (are 40 de minute), nu plictiseşte nici un minut. Scenariul este semnat de Iulia Rugină, Oana Răsuceanu şi Ana Agopian, ele reuşind să contruiască echilibrat povestea, ce ne vorbeşte, prin intermediul a patru personaje, despre aşteptare, stabilirea relaţiilor de prietenie, speranţe, exasperare şi, în final, acceptare. Cei patru ajung într-o mică gară de provincie urmând a lua trenul spre Bucureşti, tren însă care nu va mai ajunge, fiind înzăpezit la mulţi kilometri distanţă de gară. Sau, simplist spus, este „un film în care nu se petrece nimic”.
Demn de atenţie este modul în care ea a urmărit aceste personaje, pe parcursul a câtorva ore: fiind „captivi” în gară, cei patru sunt nevoiţi să se împrietenească, însă totul se petrece firesc, fiecare cadru ajută la construcţia personajelor, iar schimbarea stării lor (cu fiecare oră de întârziere a trenului, disperarea creşte) este foarte bine surprinsă. „Eu, Oana Răsuceanu, şi Ana Agopian am scris scenariul filmului pentru un concurs ce avea ca temă „Turişti”, iar noi ne-am gândit să punem patru turişti într-o gară. Acesta a fost începutul. Ce s-ar întâmpla dacă personajul acesta, cu personajul acesta şi cu celălalt s-ar nimeni să stea într-o gară?! Ne-am dorit să adunăm patru personaje complet diferite şi să le îngreunăm viaţa, pentru a le vedea reacţiile. Evident, au şi trăsături comune, pe care noi le-am pus pe baza umanităţii fiecăruia, până la urmă. Apoi, ne-au ajutat şi actorii – Mădălina Ghiţescu, Cristian Popa, Bogdan Dumitrache, Ozana Oancea – noi am scris scenariul având în minte aceşti oameni”, mi-a povestit Iulia a doua zi după proiecţia filmului. Din punctul ei de vedere, este un film studenţesc, dacă luăm în calcul costurile. „Anul trecut am aflat că mă pot înscrie la un master la UNATC, ei oferind bani pentru o producţie de scurt-metraj. Am intrat şi mai departe a fost un drum lung, cu o mulţime de oameni care ne-au ajutat, căci nu aveam destui bani. CFR ne-a ajutat, lăsându-ne să filmăm gratis în gara Snagov Plajă, o gară dezafectată, pe care noi am aranjat-o practic, iar în film arată ca o căsuţă. CFR ne-a ajutat şi cu toată recuzita. Apoi a fost Kodak, care ne-a dat peliculă. Şi, nu îl ultimul rând, oamenii din echipă, care au lucrat gratis. Inclusiv actorii, pe care mi-i dorisem încă de când scriam scenariul, toţi au venit şi au lucrat, gratis, la minus 25 de grade, cât am filmat, timp de şapte zile”. Imediat după încheierea TIFF, pe 8 iunie, Institutul Cultural Român dedică „Seara de film” Iuliei Rugină, aşa că veţi putea urmări atât „Captivi de Crăciun”, cât şi celelalte scurtmetraje semnate de Iulia Rugină. Intrarea este liberă.
Am văzut cele mai recente filme ale lui Adrian Sitaru: „Lord”, cu Sergiu Costache şi Andreea Samson, şi „Colivia”, acesta din urmă premiat în februarie la Festivalul de la Berlin. Prin „Colivia”, regizorul ne propune „un film profund, cel puţin aşa mi l-am dorit eu”, un film care detaliază o „felie” din viaţa unei familii, în care Adrian Titieni, Clara Vodă şi Vlad Vodă intră în pielea personajelor atât de bine încât ai impresia că tocmai ai intrat în casa unei familii autentice de români. Într-o seară, băiatul aduce acasă un porumbel, pe care intenţionează să-l păstreze, în ciuda interdicţiei tatălui - o situaţie banală ce va da naştere unor reacţii amuzante şi care va schimba relaţia dintre tată şi fiu. Pe Adrian Titieni l-am (re)văzut şi în „Timi”, film ce a concurat acum o lună şi la „Timishort”.
În competiţia pentru scurt metraj se află şi „Aniversarea”, regizat de Luiza Pârvu, fostă participantă la prima ediţie a Let’s Go Digital, atelier marca TIFF. După un scenariu semnat de Luiza Pârvu şi Toma Peiu, filmul o are în centru pe Adina Lucaciu, în rolul unei tinere din Bucureşti, fără familie ori prieteni, căreia nimeni nu-i spune „La mulţi ani”, nici măcar fratele plecat din ţară nu-şi aminteşte de ziua ei de naştere. Aşadar, apelează la o firmă ce închiriază amatori de petreceri, care-l va trimite pe cunoscutul artist de stand up Dan Badea. Cu acest film, Luiza Pârvu a încercat să schimbe puţin „registrul”: „majoritatea filmelor vorbesc despre modul în care oamenii, indiferent de situaţia în care se află ori cât de diferiţi sunt, ajung în final să stabilească o legătură între ei. Noi ne-am poziţionat în celălalt colţ şi am adus în prim-plan doi străini care, deşi petrec puţin timp împreună, nu reuşesc să stabilească o legătură”.
Ce-am mai văzut? L-am văzut pe Andi Vasluianu în „Icre negre” (regia Răzvan Savescu) şi în rolul unui manelist ce visează ca fiul său să fie selectat şi „lansat” de regele manelelor, însuşi Dan Bursuc, în „Muzica în sânge” (regia Alexandru Mavrodineanu). În „Trenul foamei” (regia Viorel Timaru) l-am văzut pe Mircea Andreescu, făcând rolul unui veteran de război ce are o modalitate inedită de a câştiga bani (nu v-o spun! trebuie să vedeţi filmul!), alături de un foarte tânăr actor, Silviu Debu, ce joacă un fost student, nevoiţi să călătorească împreună în „trenul foamei”.
Mulţumim Ursus, care ne-a oferit deplasarea la Cluj.
