Noul regulament dat publicităţii de Agenţia municipală a transporturilor din Beijing impune renunţarea la apelativul ”tovarăş”, folosit încă de liderii comunişti în şedinţele Biroului politic al PCC, de o manieră aparent egalitaristă. În viaţa reală însă, fără ”tovarăş”, nici chiar în autobuze, informează publicaţia italiană Corriere della Sera, monitorizată de Agerpres.
Termenul, spun funcţionarii, ”nu mai este potrivit la un nivel de serviciu focalizat pe clientelă”. În furoarea transporturilor metropolitane nu este cazul să te laşi în voia nostalgiilor unui comunism al trecutului. În ţara care, în manifestările sale exterioare face tot posibilul pentru a elimina tot ce aduce a marxism-leninism, şi omenirea din mijloacele publice trebuie adusă la zi, comentează Corriere della Sera.
Obiectivul, aşa cum a anticipat ‘Beijing Youth Daily’, este de ”a diversifica titulaturile”. Astfel, în autobuze apelativele folosite vor fi ”doamnă” şi ”domnule”, sau cel mult ”pasagerule”. Copiii vor fi ”micuţule prieten” şi, avansând în vârstă, ”şcolarule” şi ”studentule”. Pentru vârstnici se va folosi ”bătrâne maestru” sau ”bătrâne domn”, dar şi, cel puţin aici, da, ”tovarăşe vârstnic”.
”Tongzhi”, care în chineza clasică îl indica pe cel legat de un ideal, a fost asumat chiar de primul revoluţionar modern, Sun Yat-sen, fondatorul republicii în 1911. Odată cu Republica Populară a lui Mao Zedong, cuvântul a fost asimilat uzului sovietic. Cotitura semantică cea mai semnificativă a fost identificată adesea în 1989, când un festival de cinema gay de la Hong Kong s-a calificat ca festival ”tongzhi”, iar de atunci în uzul curent acesta înseamnă ”partener”.
Odată descalificat apelativul în autobuze, pe forumuri se pune întrebarea, mai mult sau mai puţin ironic, dacă ”cerul se va schimba”, sau dacă abolirea nu prefigurează o răsturnare a politicii. Şi preşedintele Hu Jintao, de Anul Nou 2009, a început mesajul cu un ”Doamnelor, domnilor, tovarăşi, prieteni”. Potrivit Corriere della Sera, este posibil ca chinezii să simtă cuvântul ”tovarăş” drept un obstacol intolerabil în calea ”turbo-capitalismului” cu partid unic.
Sun Yat-sen îndemna printr-o frază devenită proverbială: ”Revoluţia nu s-a sfârşit. Tovarăşi, trebuie să fiţi angajaţi”. Este posibil ca revoluţia să se fi sfârşit, la fel şi apelativul tovarăş, revendicat şi simţit ca o ”închisoare mintală”. Un termen suficient de vast şi atotcuprinzător, dar şi unul care creează un curent emoţional de înţelegere între doi interlocutori care au împărtăşit o felie de istorie sau de autobiografie, conchide publicaţia.
