Unul dintre colaboratorii cei mai cititi si respectati ai rubricii de opinii din Romania Libera, Alina Mungiu Pipidi, lansa in articolul de saptamana trecuta idea recurgerii la devalorizare ca posibila solutie pentru iesirea din criza a economiei noastre. De ce sa ii protejam cu orice pret, se intreba autoarea, pe cei putini care au luat credite in valuta si sa ii sacrificam pe profesori si pensionari, carora guvernul intentioneaza sa le reduca salariile si pensiile?
Ideea chiar merita a fi dezbatuta, pentru ca asa prezentata alternativa devalorizarii pare intr-adevar tentanta si exista destui economisti care sunt favorabili unei asemenea solutii. Se spune adesea ca toate problemele cu care se confrunta Grecia decurg din faptul ca nu poate recurge la devalorizare intrucat este membra a uniunii monetare europene.
O sa pornesc de la observatia ca regimul valutar in Romania in momentul de fata este cel de „flotare controlata”, ceea ce inseamna ca valoarea leului in raport cu alte valute este stabilita pe pietele financiare, nu de catre autoritatile romane. Desi Banca Nationala poate sa intervina si chiar intervine in anumite momente pentru a influenta evolutia cursului de schimb, in acest regim valutar BNR nu poate sa decida propriu zis o devalorizare. Dar sa presupunem ca regimul valutar este schimbat si Banca Nationala adopta un curs de schimb fix al leului sensibil depreciat fata de nivelul actual – sa spunem in jurul valorii de 5 lei la un euro, sau o devalorizare cu 25% fata de 4 lei. Consecinta directa, pozitiva si imediata a devalorizarii este aceea a stimularii industriilor care isi exporta cea mai mare parte a productiei: pentru fiecare 100 de euro exportati, o intreprindere in aceasta situatie va obtine 500 de lei in loc de 400 cat ar fi obtinut inainte de devalorizare. In acest fel, aceste intreprinderi devin mai competitive, se pot extinde prin noi investitii, angajeaza mai mult personal, declansind un lant de efecte pozitive in economie. Dar cam aici se opresc efectele pozitive ale devalorizarii si incep cele negative. In scurta vreme, preturile bunurilor de import vor creste cu 25% (pentru ca un produs importat cu 100 de euro va costa 500 in loc de 400 de lei). Nu ar fi nici o nenorocire daca aceste produse de import ar fi masini de lux sau chiar mere din Polonia – producatorii locali ar fi avantajati! Din pacate insa, cea mai mare parte a importurilor noastre o reprezinta bunurile destinate productiei, de la componente, masini si utilaje pentru investitii la materii prime si produse energetice. Cresterea cu 25% a pretului pe tona de petrol importata are efecte in lant asupra pretului benzinei la pompa, a transportului tuturor bunurilor ale caror preturi ar creste, a costului incalzirii sau a tonei de ingrasaminte chimice produse in Romania. Dupa un oarecare timp, aceste cresteri de preturi s-ar propaga in toata economia, rezultatul final fiind o inflatie care tinde sa compenseze devalorizarea de 25%. Singurul lucru care tine inflatia sub nivelul de 25% este faptul ca salariile, pensiile si alte categorii de venit fix raman in urma in aceasta sarabanda a cresterii preturilor.
Iata deci ca devalorizarea duce, pe o cale ocolita, tot la saracirea si scaderea puterii de cumparare a intregii populatii, indeosebi a celor pe care se presupune ca voiai sa ii protejezi. Exista numeroase consecinte negative ale devalorizarii si in domeniul financiar (costul de atragere a resurselor financiare creste), ca si pe plan extern (partenerii comerciali tind sa considere devalorizarea ca o politica agresiva). In cazul Romaniei devalorizarea este putin justificata si din motive structurale – exporturile nu reprezinta o proportie atat de mare din PIB incat sa ne asteptam ca efectele pozitive ale unei devalorizari sa fie foarte extinse la nivelul economiei. De asemenea, deficitul in domeniul comertului exterior s-a redus deja dramatic in 2009, ceea ce sugereaza ca o noua devalorizare nu ar mai fi necesara.
Devalorizarea nu este in opinia mea o solutie dezirabila. Asta nu inseamna insa ca nu se poate ajuge la ea. Daca masurile de reducere a deficitului public si in general de ajustare a cheltuielilor la nivelul veniturilor nu dau rezultate, este posibila o revenire a inflatiei care va avea drept consecinta devalorizarea. Nu trebuie pierdut din vederea un lucru: devalorizarea si inflatia sunt solutii deosebit de atractive din punct de vedere politic. Pe de o parte ele elimina necesitatea negocierii unor reduceri de salarii, pensii si alte feluri de venit (inflatia opereaza fara negocieri!). Pe de alta parte, ofera o amanare intrucat efectele inflationiste se manifesta dupa luni sa poate chiar ani de la momentul devalorizarii, ceea ce poate sa insemne dupa urmatoarele alegeri!
