Ritualuri vechi de cand lumea dainuie si azi in Romania. Procesiuni care aduna mii de oameni, in Ardeal, precum cea din Sumuleu Ciuc. Sau obiceiuri menite sa fereasca lumea de un rau nevazut, cum se intampla in Oltenia. Totul se invarte in jurul aceleiasi zile cu semnificatii mistice sau religioase aparte – de Rusalii.
Calusari in loc de doctor
S-a intamplat in 1981. Era o femeie din Osica de Jos, in judetul Olt. Chiar in ziua de Rusalii s-a gandit ea sa spele. O batista. Apoi s-a culcat. Nu e bine sa te culci in ziua asta. Si nici sa speli. Sau sa lucrezi pamantul. Asa e credinta in popor. Dar s-a culcat. Si nu se mai trezea. Cazuse parca in coma. S-au alertat rudele. Ce sa faca? Sa se duca la doctor, sa anunte ambulanta? Nu. Au chemat calusarii. Asta este povestea pe care ne-a spus-o Ghita Gheorghe. Un om care de 30 de ani incoace s-a luptat sa nu dispara acest obicei din Oltenia, promovandu-l in randul tinerilor. Obiceiul calusului. Ritual vechi, unii spun chiar de pe timpul dacilor. De-a lungul anilor, Ghita Gheorghe a infiintat mai multe ansambluri de calusari in comunele din nordul judetului Olt – la Osica, la Cungrea. El facea parte si din ceata de calusari de la Osica, cea din 1981, care s-a dus la acea femeie careia ii venise rau. Era vataful sau conducatorul cetei. „Am vazut cu ochii mei tot ce s-a intamplat”, povesteste omul nostru.
Gaina neagra
Calusul sau dansul soarelui. Asa se numeste in popor. Se zice ca, inainte cu noua zile de Rusalii, ielele vin sa faca rau pe pamant. „Atunci pamantul ramane fara dumnezeire”, explica nea Ghita. Ce s-a intamplat cu femeia din Osica, potrivit credintei populare? Cica ar fi fost luata din calus. Adica luata de iele. Luata din partea buna a lumii si dusa in cea rea. Pentru ca spalase in ziua sfanta. „Aveam cu noi si omul care canta la vioara. El canta si noi, calusarii, jucam. In timpul asta, femeia dadea din picioare, in ritmul dansului”, continua omul povestea. Dar tot nu si-a revenit din acea stare de letargie. Atunci ce-au facut calusarii – au luat o oala din pamant, nefolosita. Si o sticla cu otet. Au luat si o gaina neagra si au infipt un cutit prin aripile ei. Si asa au infipt cutitul in pamant. Pe urma au cerut pelin si usturoi. Au turnat otet in oala, au curatat usturoiul, au adaugat si pelin. Si in acea oala s-a facut un fel de emulsie. „Am uns pe acea femeie cu emulsia asta pe la incheieturi”. Iar calusarii jucau in jurul ei, in curtea casei. „Apoi am luat oala si am dat cu ea de pamant. Exact cand am spart-o, chiar atunci femeia s-a trezit din somn. S-a speriat si s-a trezit”, spune interlocutorul nostru. Ca un facut, exact in acel moment gaina, cea careia i se infipsese cutitul in aripi, si-a dat duhul.
Opinci cu pinteni
Ceva asemanator a trait si un alt calusar. Se numeste Tudor Craciunescu. E din comuna Dobroteasa. Cu vreo patru – cinci ani in urma s-a intamplat, intr-un sat din apropiere, la Stanculeasca. Tot asa, de Rusalii. „Era un baiat, i s-a facut rau din senin”, spune nea Tudor. Cica muncise la camp tanarul. De-asta i s-a facut rau. Ce sa faca parintii lui? Au chemat calusarii. Acelasi ritual de „resuscitare” a fost aplicat. Dar si ceva in plus. Tanarul aflat parca in transa a fost intins pe pamant, in curtea casei sale. Iar calusarii au sarit peste el. De trei ori. S-a folosit si tamaie. Si omul a revenit la viata. „Parintii baiatului nu stiau cum sa ne mai multumeasca”, conchide Tudor Craciunescu, barbat aflat acum la 50 de ani, pe care l-am intalnit in ziua de Rusalii imbracat in costum de calusar, alaturi de ceata lui din comuna Dobroteasa. Nu exista limita de varsta pentru a participa la calus. „Cat ne tin picioarele”, zic barbatii, a caror imbracaminte este dominata de culoarea alba, cu inflorituri si forme geometrice – de la camasa si brau, pana la pantaloni si palarie. Doar opincile sunt negre. Opinci cu pinteni. Jambierele au o incarcatura aparte de cuicuri si culori.
Ceata „democratica”
Vataful conduce ceata. Mai e si mutul care se uita la cum isi face fiecare membru al grupului datoria. Mutul mai are si rolul de a face lumea sa rada, prin miscarile sale ciudate. Plus echipamentul aparte – un amalgam de haine ponosite, eventual o masca, o peruca sau cine stie ce alte „inventii” care sa-l transforme mai degraba intr-o sperietoare. Ceata e formata din cel mult 15 persoane. O ceata „democratica”, pentru ca poate avea in componenta sa toate varstele, de la mucosi de opt ani pana la batrani care isi lasa toiagul de-o parte, sa mai joace o data, ca-n tinerete. Aici, in zona de nord a Olteniei, lumea inca mai crede in proprietatile magige ale calusului, practicat de Rusalii. Si nu doar pentru apararea de iele. Mai e bun si pentru ca pamantul sa fie rodnic. Sau pentru ca fetele mari sa-si gaseasca ursitul. Si pentru ca vitele si pasarile din ograda fiecarui gospodar sa fie sanatoase. Dar si pentru femeile maritate, sa faca copii frumosi. Asa ca in ziua aceasta magica, de Rusalii, calusarii umbla din casa in casa, sa alunge ielele. Sa le dea cu totul afara din sat.
Salariu de director – 700 de lei
Am intalnit mai multe cete de calusari in comuna Dobroteasa, in duminica de Rusalii. Venisera de prin toate zarile – din Dragoesti, care tine de judetul Valcea, apoi din Vitomiresti, Verguleasa si Dobroteasa. Ultimele trei sunt din judetul Olt. E aici un fel de intrecere intre cete, care se organizeaza de zece ani. Poate si o incercare de-a tine pe linia de plutire acest obicei. „Sunt unele comune care n-au mai trimis in acest an cetele. Probabil ca s-au desfiintat acele grupuri”, crede primarul din Dobroteasa, Ion Craciunescu. Nu e usor sa formezi o ceata. Trebuie sa mergi prin scoli, daca e sa transmiti obiceiul la noile generatii. Sa vorbesti cu profesorii, cu parintii elevilor, sa le obtii acceptul. Apoi sa-i aduci pe doritori la caminul cultural, sa faci cu ei lectii de dans. Sa prinda fiecare miscare. Asa procedeaza Ghita Gheorghe, directorul caminului cultural din comuna Osica de Jos. Omul e angajat la stat. Cu un salariu de 700 de lei pe luna. Minus 25%, cat vrea sa le diminueze Guvernul chenzina bugetarilor. „E pasiunea de a face munca asta. Dincolo de bani”, zice barbatul cu fata arsa de soare si un zambet care nu-l paraseste, indiferent de subiectul pe care il abordam, inclusiv cel despre bani.
Obiceiul secuilor
Alt obicei de Rusalii. De data asta in cu totul alta parte a tarii, tocmai in judetul Harghita, la Sumuleu Ciuc, langa Miercurea Ciuc. O procesiune veche de sute de ani. Mii si mii de oameni se aduna din toata tara, dar si din alte tari. Catolici cu totii. Pentru a urca pe dealul Sumuleul Mic. Asta se face in amintirea momentului in care secuii si-au aparat credinta prin forta armelor. Batalia a avut loc in anul 1567. De atunci, an de an, de Rusalii – chiar in aceasta zi a fost lupta impotriva unei armate protestante – catolicii se aduna in cel mai mare pelerinaj din Europa de Est, asa cum este deja consemnat de catre pelerinii din toata lumea. Zona din jurul Sumuleului devine, inca din vinerea dinaintea Rusaliilor, neincapatoare. Masini, autobuze, trenuri au ca destinatie acest loc. Sunt oameni veniti din Ungaria, altii din Statele Unite ale Americii sau din Australia. Ziua cea mare este sambata. Suvoaiele de suflete pornesc atunci pe mai multe directii, strabatand orasul Miercurea Ciuc, ajungand apoi la biserica franciscana din Sumuleu, iar de aici inca vreo doi kilometri spre varful dealului, fara sa tina seama de ploaie sau de noroi. La capatul drumului, pe un platou din mijlocul padurii, are loc o slujba religioasa.
Chipul Maicii Domnului
Urmeaza un alt ritual, de data aceasta in ziua de duminica. Oamenii se trezesc inainte de mijirea zorilor. Se spune ca exact in acel moment al anului trebuie sa prinzi rasaritul soarelui, pentru ca in acea lumina pura poti vedea chipul Maicii Domnului. Este aici o alta poveste, din timpuri imemoriale. Se spune ca istorica batalie a sasilor a fost castigata tocmai datorita Fecioarei Maria, care a dat localnicilor curaj si putere. Pelerinii se inchina azi in fata statuii aurite a Fecioarei din biserica franciscana, inainte de-a pleca spre slujba de pe dealul deja inverzit de primavara. Tinerii petrec cele trei zile sfinte pe dealul Sumuleului, in corturi. Altii prefera conforul hotelurilor sau al pensiunilor. Un lucru e clar – cine cauta cazare in acest interval, nu va gasi absolut nimic. Totul a fost rezervat din timp.
