Zeci de mii de copii cu părinţii plecaţi la muncă în afara ţării riscă să abandoneze şcoala, să dezvolte afecţiuni mentale şi să intre în anturaje periculoase. Prin Programul „Creştem împreună”, cei mai vulnerabili vor beneficia de asistenţă socială, psihologică şi pedagogică.
Ionuţ, care astăzi împlineşte 10 ani, este unul dintre cei peste 25.000 de copii din România care a rămas acasă singur, ambii săi părinţi fiind plecaţi de cinci ani la muncă în Italia. Nu au venit niciodată acasă de atunci şi el a fost o singură dată în Italia la părinţii săi, zece zile. Deşi ne spune că „mami şi tati au plecat ca să avem mai mulţi bani şi să ne putem construi casa noastră, că locuiam toţi în casa bunicilor”, Ionuţ este mai mereu trist şi cu ochii în lacrimi. Este un elev silitor şi încearcă să fie cât mai bun, pentru ca părinţii să fie mândri de el. Cu toate acestea, se simte singur şi, pentru al cincilea an consecutiv, îşi serbează ziua de naştere fără părinţi. Îşi doreşte tare mult să fie iubit şi valorizat de cei din jur. Cu colegii de clasă se poartă ca şi cum ar fi fraţi, iar fiecare gest de respingere din partea lor îl doare. S-a ataşat foarte mult de învăţătoarea care lucrează cu el la grupa Şcoală după Şcoală din programul derulat de Salvaţi Copiii pentru cei ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. În tot ce face, Ionuţ încearcă să atragă atenţia, să se simtă important, ceea ce arată cât de mult resimte lipsa afecţiunii părinteşti.
Probleme specifice
Chiar dacă se bucură de atenţia bunicilor, în grija cărora a şi rămas, şi cu părinţii vorbeşte periodic la telefon, Ionuţ se simte uneori abandonat. „Ce bine era când mergeam cu mami în oraş, în fiecare zi mă lua în braţe şi mă alinta… Tati se juca cu mine… Mi-e tare dor de ei… Da’ poate m-au abandonat şi m-au minţit cu casa”, ne spune Ionuţ, aproape plângând. Fără sprijinul şi dragostea părinţilor, copiii care au rămas acasă în grija rudelor se confruntă cu probleme specifice. Potrivit cercetărilor şi anchetelor sociale efectuate de organizaţia Salvaţi Copiii România, toţi aceşti copii sunt în risc de abandon şcolar, de excluziune socială şi vulnerabilitate de a intra în anturaje nepotrivite.
Pentru a diminua impactul negativ asociat migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi singuri acasă, Salvaţi Copiii România lansează Programul „Creştem împreună”, prin care va acorda asistenţă socială, psihologică şi pedagogică copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în Italia. Programul, care le com-pletează pe cele deja existente, se va implementa prin parcurgerea mai multor etape esenţiale, precum: identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc prin plecarea părinţilor în Italia, iniţierea unor programe de suport şcolar, de orientare şcolară şi consiliere pentru copii, dezvoltarea programelor de timp liber, facilitarea socializării şi asigurarea comunicării permanente cu părinţii plecaţi, iniţierea unor programe de suport şi consi-liere pentru persoanele în a căror grijă au rămas copiii.
Lipsa comunicării
O mare parte a românilor care merg la muncă în Italia sau în alte ţări îşi lasă copiii acasă, fie în grija celuilalt părinte, fie în grija altor rude. De multe ori, aceşti copii nu primesc informaţii despre părinţii lor şi nu reuşesc să depăşească momentul dificil al separării de părinţi, ajungând astfel să manifeste dezinteres faţă de şcoală şi faţă de adulţii în grija cărora au fost lăsaţi, de cele mai multe ori fiind vorba de bunici. La rândul lor, părinţii nu sunt informaţi despre evoluţia copiilor şi nu conştientizează consecinţele negative majore pe care plecarea lor în altă ţară şi lăsarea copiilor acasă le produc asupra dezvoltării psihice şi emoţionale a acestora. Programul dedicat copiilor rămaşi singuri acasă în urma migraţiei părinţilor este activ în opt unităţi de învăţământ din Timiş, Caraş, Hunedoara, Dolj, Dâmboviţa, Argeş, Bucureşti şi Constanţa, prin programe „Şcoala după Şcoală”. Aici se asigură pregătirea suplimentară a copiilor, orientarea şcolară şi consilierea individuală. În fiecare program sunt implicaţi un cadru didactic, un consilier şcolar/psiholog şi un asistent social.
Legătura cu şcoala
Activităţile aflate în derulare în cadrul centrelor au fost dezvoltate pornind de la identificarea nevoilor individuale ale copiilor incluşi în program. Astfel, prin activităţi de after school, de timp liber, consi-liere individuală şi de grup, se răspunde nevoilor de pregătire suplimentară şi de îmbu-nătăţire a situaţiei şcolare, nevoii de comunicare, valorizare şi exprimare a emoţiilor şi, nu în ultimul rând, nevoii de joc şi recreere. O componentă foarte importantă constă în îmbunătăţirea comunicării dintre copii şi părinţii plecaţi în străinătate pentru menţinerea relaţiei şi crearea unui sentiment de securitate în lipsa părintelui. Şcoala şi centrul sunt parteneri în implicarea aparţinătorilor – bunici şi alte rude în grija cărora au rămas copiii. Astfel, adulţii care rămân de referinţă pentru copii sunt în permanentă legătură cu şcoala şi cu specialiştii din centru, pot urmări evoluţia copilului şi primesc suport în creşterea şi educarea acestuia. Până în prezent, 221 de copii sunt be-neficiarii direcţi ai acestui program.
Date statistice
Potrivit celor mai recente date ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului, peste 82.464 de copii au rămas fără unul sau ambii părinţi, în urma plecării acestora la muncă în străinătate.
Dintre aceştia, 26.406 sunt copii care provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, 47.154 sunt copii care provin din familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate şi 8.904 sunt copii care provin din familii în care unicul susţinător este plecat la muncă în străinătate.
Se poate observa foarte clar că aproape jumătate din aceşti copii au rămas singuri acasă, fără părinţi, fie că au ambii părinţi plecaţi, fie că este plecat unicul susţinător.