„WebSiteStory” este un film experiment despre prietenie şi solidaritate. După o trecere pe marile ecrane şi pe la câteva festivaluri, va sfârşi, probabil, pe internet, unde mulţi tineri se vor regăsi şi poate vor mai reflecta.
Extrem de inspirat este titlul acestui film, titlu care iniţial era „Pac! Pac! Eşti mort!”, şi care, trebuie să spun, că nici acesta nu era rău. Însă poate a fost schimbat pentru că suna oarecum ca „West Site Story”, celebra „Poveste din Cartierul de Vest”, pornită de la muzicalul de pe Broadway imaginat de Leonard Bernstein şi Stephen Sondhein. În filmul lui Dan Chişu nu se cântă, dar este tot o poveste despre altfel de marginali, ca şi în spectacolul american: cei care se înstrăinează pe zi ce trece cu internetul şi toate invenţiile sale, de la YouTube la Twitter sau Facebook. Regizorul şi scenaristul este clar îndrăgostit de cinema, pentru că altfel cum ar fi putut să ajungă cel mai vechi festival postrevoluţionar DaKino la a 20-a ediţie, nu? În egală măsură, Chişu ar putea fi socotit un urmaş al lui Păstorel Teodoreanu, în emisiunile sale de reţete culinare amestecate nu cu poezie, ci călătorii.
După ce a jucat în câteva filme, de la „Senatorul melcilor” al lui Mircea Daneliuc, care a ajuns până la Cannes, şi până la „Asfalt Tango” al lui Nae Caranfil, ori „Turnul din Pisa” al lui Şerban Marinescu, Dan Chişu s-a apucat să facă film. Deja are gata încă unul care a luat concursul de scenarii de la CNC şi care va fi prezentat pe piaţa de pe Croazetă (la Cannes), spre vânzare. La cel de faţă, însă, s-a mers mult pe improvizaţie, dându-le mână liberă actorilor, profesionişti sau amatori, şi simţind foarte bine pulsul unei generaţii în plină tinereţe, dar şi în căutarea unui drum. Pe Mira (Diana Gurscă), cu al cărei monolog se deschide şirul de clipe de viaţă agitată, a descoperit-o din ceea ce a postat deja, fiind astfel un altfel de casting decât cel tradiţional. Pentru prietena ei, Laura, a dat de-a dreptul lovitura, realizatorul debutant oprindu-se la Crina Semciuc, cea care joacă acum la Teatrul de Comedie „Leonce şi Lena” şi care a luat premiu la UNITER, cel de debut, oferit de Fundaţia Anonimul. Cele două provin din lumi diferite, dar se simt la fel de înstrăinate şi reuşesc să se împrietenească. Laura are acces la lumea teatrului, mai cu seamă la culise, ceea ce-i înlesneşte preluarea de noi identităţi. Sigur că vocabularul este unul extrem de crud, dar regizorul se apără, spunând că a făcut (ca-n America) un focus-grup cu adolescenţi cărora nu li s-a părut firesc. Dar poate că ar fi trebuit tocmai tratat cu uşoară ironie cantitatea de vulgaritate inutilă şi poate că, eventual, într-o bună zi să reîncercăm să vorbim colorat fără a folosi părţi anatomice. Fireşte că acela care a fost prima gazdă cu CafeDeco pentru Stand-up Comedy nu putea să nu strecoare şi un moment de acest tip. În film, ba chiar cel care-şi spune textul acid este ales a fi un băiat în scaunul rulant, ceea ce este o oarecare contradicţie în termeni, foarte ingenioasă pentru acest tip de scheciuri, din baruri, ridicate la rang de artă în superserialul „Seinfeld” şi în continuare la noi, în producţie proprie pe HBO. Marea revelaţie la capitolul actori este Oreste, total diferit de emisiunile sale cu paranormalul ori de cele pe care le făcea cu Mircea Badea, el nu e la debut, dar personajul lui i se potriveşte, demonstrând că poate face şi roluri de compoziţie. În film mai apar câţiva actori consacraţi, doar pentru scurte replici, cum ar fi Şerban Ionescu, Florin Piersic Jr. (traficantul de arme atipic şi cam desprins de realitate, dar cu mult umor, scena fiind prezentată ca teaser în Deltă, încă de acum doi ani), Dragoş Bucur sau Lia Bugnar, o mamă, cam tânără, ce-i drept.
WEBSITESTORY
România, 2010, 2h 8min.
Regia: Dan Chişu. Cu: Crina Semciuc, Diana Gurscă, Alexandru Oreste Scarlat Teodorescu, Şerban Ionescu, Florin Piersic Jr., Dragoş Bucur, Lia Bugnar. Distribuit de Transilvania Film.