Cu toate că pare un subiect ultradezbătut, am decis să revin asupra acestei teme – nevoia de informaţii cu privire la modul de re
dactare a CV-ului şi a scrisorii de intenţie. Neabordând în acest material tehnica de scriere a CV-ului şi de participare la un interviu,
ne-am propus să abordăm scopurile acestor demersuri. Astfel, credem că obiectivul principal al unui demers de a candida la un post vacant nu este acela de a plăcea cu orice preţ angajatorului şi de a primi un răspuns pozitiv. Demersul de comunicare cu un angajator, prin depunerea unui CV şi a unei scrisori de intenţie şi prin participarea la un interviu, este un demers de cunoaştere reciprocă. Faptul că la unele interviuri primim răspunsuri negative nu ar trebui să ne întristeze, deoarece este de preferat să nu fim acceptaţi pe un post decât să îl obţinem, ca apoi să constatăm că nu ni se potriveşte.
Principala preocupare în redactarea unui CV şi a unei scrisori de intenţie nu ar trebui să fie „ce fac ceilalţi”, ci să scriem corect şi să nu copiem modele de CV-uri existente în diverse medii.
Nu există CV-uri bune şi CV-uri slabe, atât timp cât ele reflectă realitatea, personalitatea celui care le-a scris. Există însă CV-uri reale şi CV-uri false, pline de cuvinte-cheie care nu exprimă nimic din personalitatea celui care le scrie. Principalele preocupări ale celui ce redactează ar trebui să fie corectitudinea, sumarizarea corectă a informaţiilor.
Depunerea candidaturii pentru un post, indiferent prin ce mijloace, reprezintă, de asemenea, o întrebare nescrisă adresată de candidat companiei potenţial angajatoare, prin care aceasta solicită informaţii menite să-l ajute să cunoască organizaţia respectivă. În acest sens, întrebările puse la telefon sau în cursul interviului ar trebui să fie bazate pe o cercetare prealabilă cu privire la organizaţia cu care comunică. Este cel puţin lipsit de politeţe să te prezinţi la un interviu fără ca măcar să fi vizitat site-ul companiei respective.
Săptămâna viitoare comentează Mihaela Feodorof